Mi-am „preschimbat“ (acesta e termenul oficial!), nu demult, permisul de conducere. Cu vizita medicală obligatorie – prevăzută, mai nou, de lege. M-am supus cu înţelegere. O verificare a reflexelor şi-a aptitudinilor din tinereţe nu strică, în fond, unui şofer care se apropie vertiginos de 45 de ani. Am trecut printr-o multitudine de cabinete, străbătut de emoţii mai mari sau mai mici. Am ajuns şi la ORL: segment medical cu rol fundamental – alături de Oftalmologie, bineînţeles! –, după mintea mea, în păstrarea siguranţei rutiere. Am intrat împreună cu un domn taciturn, ce bătea înspre 60 de ani. Doctoriţa ne-a examinat, pe rînd, cu mare atenţie. A stăruit, am avut senzaţia, în studiul urechilor partenerului meu de investigaţii sanitare. Ne-a pus, apoi, la testul auditiv propriu-zis. S-a depărtat şi a început să şoptească diverse cuvinte, în timp ce asistenta ne astupa, alternativ, urechile. Domnul de aproximativ 60 de ani a produs, atunci, un neaşteptat moment de stupoare. Doctoriţa (şoptit): „Casă.“ Domnul (răstit): „Elicopter.“ Doctoriţa (şoptit): „Mîncare.“ Domnul (răstit): „Crocodil.“ Doctoriţa (şoptit): „Podea.“ Domnul (răstit): „Baliză.“ Doctoriţa (şoptit): „Spital.“ Domnul (răstit): „Hidrocentrală.“ Doctoriţa (şoptit): „Soră.“ Domnul (răstit): „Mamma Leone.“
DE ACELASI AUTOR Relaţii internaţionale Tradiţii strămoşeşti Aventuri la Mărcăuţi Dimensiunea nostalgică a delaţiunii Tirul şoaptelor a fost oprit pentru cîteva secunde, bănuindu-se, justificat, că individul era pus pe glume proaste. Însă, din nou, stupoare! Nerealizînd faptul că doctoriţa nu mai zicea nimic, omul nostru continua să rostească, răspicat, la intervale regulate, cuvinte dintre cele mai bizare: motan, preot, nebunatic, morişcă, iepure, calamitate, borş etc. etc. „Stimate domn!“ – începu să strige doamna doctor, pe cînd asistenta îl scutura sănătos pe bărbat pentru a-l trezi, pesem
