Românii se bucurau în zilele de 23 August și 1 Mai pentru că aveau liber. Unii erau obligați să participle la manifestații. Totul se desfășura după un scenariu. Un cititor din Miercurea Ciuc ni-l reamintește.
Csaba Simon: „Trebuia să fi fost în jurul zilei de 15 august 1978. Terminasem în iulie cursurile clasei a X a şi ca în fiecare an trebuia să ne prezentăm spre mijlocul lunii august la şcoală pentru a începe pregătirile pentru defilarea de 23 August, chiar dacă eram oficial în vacanţă.
M-am prezentat pe la ora 12, la sediul unui Liceu Industrial din Miercurea Ciuc. Aici urma să-mi continui studiile, treapta a doua de liceu. În curtea liceului ne-am întâlnit noii şi vechii colegi, dar pentru că eram o clasă nou înfiinţată şi încă nu aveam numit un diriginte care să ne coordoneze, am fost expediaţi de directorul liceului, spre centrul oraşului, pe strada Florilor (azi Kossuth Lajos) unde era amplasată Tribuna Oficială.
Odată ajunşi aici, am constatat că „manevrele” de defilare începuseră deja sub comanda tovarăşului Jiga (diminutiv de la Zsigmond, adică Sigismund varianta românească), un binecunoscut activist PCR “de la judeţ”, dolofan şi cam brunet de felul lui.
Scenariul era următorul : grupuri conduse de pe margine de profesori, formate din cca. 80-100 de elevi , câte opt pe rând şi opt sau zece pe coloana, la distanţă de 1 metru unul de altul, înaintau până la cca. 20-30 de metri de tribună, se opreau pentru a lăsa grupul anterior să se “manifeste” strigând lozinci în timp ce treceau prin faţa tribunei. După ce aceştia treceau de tribună, încetau scandările , iar următorul grup se punea în mişcare strigând lozincile sale. Lozincile erau de genul Trăiască PCR, Ceauşescu PCR, Ceauşescu şi Poporul făureşte viitorul, România comunism, Ceauşescu eroism… scandate atât în limba romana cât şi în limba maghiară, în funcţie de limbă de predare în şcoa
