Sindicaliştii de la Universitatea „Al.I. Cuza” au plecat cu coada între picioare de la întâlnirea cu rectorul Vasile Işan. Deşi iniţial s-a anunţat că şedinţa durează 60 de minute, discuţiile s-au prelungit de-a lungul a mai mult de patru ore, fără a găsi însă vreo soluţie de a ieşi din impas.

Nemulţumirile privind diminuările salariale nu pot fi rezolvate atât timp cât finanţarea de la bugetul de stat este în continuă scădere, iar veniturile proprii s-au micşorat substanţial faţă de anul 2008. Conducerea universităţii a recunoscut că nu există o comunicare eficientă cu angajaţii, în special cu personalul administrativ, dar a dat asigurări că vor întruni mai des comisia paritară.

Problemele se pot acutiza

Liderul sindicatului, Cătălin Lungu, susţine că a fost lămurit vizavi de modul în care se calculează plafonulpentru fiecare facultate şi că a înţeles de ce bonusurile au scăzut de la 30% la 15%. După ce a acuzat conducerea de lipsă de transparenţă, explicaţiile au devenit brusc pertinente. „Am primit răspunsuri la multe din întrebările pe care le aveam - încadrarea în normele legale şi modul de soluţionare a problemelor financiare ale universităţii. Problema cea mai gravă este mai sus: finanţarea la nivelul întregii ţări. Pentru că două milioane de copii nu s-au născut, alte două milioane au plecat în străinătate cu părinţii, jumătate din cei care ar trebui sa ajungă in universitate nu trec de bacalaureat – toate aceste lucruri au condus la o diminuare substanţială a numărului de studenţi. În consecinţă, la nivel de minister ar trebui să găsim o altă modalitate de finanţare”, declară profesorul Lungu. Perspectivele chimistului asupra viitorului învăţământului superior românesc sunt sumbre. „Dacă se va merge în continuare pe acest sistem, universităţile se vor dizolva în timp, într-un deceniu. Dacă astăzi cinci facultăţi se găsesc sub