La începutul săptămânii lui 15 Martie, Orbán Viktor şi-a văzut visul cu ochii.

Lunea trecută, Parlamentul a aprobat al 4-lea amendament la Constituţia intrată în vigoare abia anul trecut, în ciuda opoziţiei ferme a UE şi SUA, eliminând din jocul echilibrului de putere de la Budapesta şi ultima redută, Curtea Constituţională. Aceasta nu va mai avea dreptul să se pronunţe asupra constituţionalităţii actelor decât în materia respectării formale a procedurilor de adoptare a lor, nu pe fond, iar jurisprudenţa sa anterioară a fost aruncată la coş şi nu mai reprezintă izvor pentru viitoarele decizii. Printre alte prevederi, studenţii din universităţile de stat pe locurile bugetate vor fi obligaţi să rămână în ţară o perioadă dublă faţă de durata studiilor, iar presa privată nu va mai avea voie să transmită emisiuni electorale în timpul campaniilor, aceasta rămânând apanajul presei de stat.

Rând pe rând, din 2010 încoace, toate mecanismele de control reciproc între puterile statului au cedat strivite de majoritatea de 2/3 a FIDESZ din Parlament, iar sistemul de legi a suferit schimbări radicale, consacrând o putere autoritară, ultra-conservatoare, naţionalistă, populistă, anti-europeană şi, în unele situaţii punctuale, feroce anti-capitalistă (de pildă, tratamentul preferenţial al companiilor de stat în noua lege a insolvenţei şi falimentului, restricţii severe impuse retailerilor în privinţa construcţiei de magazine de peste 300 de mp, mărirea semnificativă a salariului minim concomitent cu introducerea unui sistem preferenţial de subvenţii pentru anumite companii cu noroc în viaţă, aplicarea de taxe suplimentare şi discreţionare asupra unor sectoare întregi, precum mediul bancar, telecom, retail etc). Restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi dorinţa nedisimulată a d-lui. Orbán de a-şi reduce opoziţia la tăcere au fost trecute cu vederea de mu