Iată cîteva dintre rezultatele unei cercetări naţionale, realizate în anul 2005, despre etica din universităţile româneşti: „47% dintre cadrele de conducere menţionează că, în instituţia pe care o conduc, există cazuri de plagiat în rîndul profesorilor; 62% dintre profesori cunosc cazuri de studenţi care au plagiat; 44% dintre profesori cunosc cazuri de profesori care au plagiat; 67% dintre studenţi declară că au copiat cel puţin o dată la referate, lucrări etc.; 57% dintre studenţi cunosc cazuri de plagiat în rîndul colegilor.“ Aceste rezultate au fost prezentate de doamna Mihaela Miroiu, în cadrul unei dezbateri ţinute la GDS, cu titlul „Plagiat – cazuri româneşti vs cazuri internaţionale. Legislaţie, atitudinea societăţii şi a mediului academic“. Cifrele, dar şi cazurile dezvăluite de presă sînt copleşitoare: fenomenul plagiatului pare a fi unul de dimensiuni uriaşe, în care sînt implicaţi, de-a valma, studenţi, decani, rectori, profesori şi chiar ministere. Mai mult decît atît, tentaţia de a obţine o diplomă universitară – cu lucrări furate – pare a nu fi una strict românească: mari universităţi din Occident se confruntă cu aceleaşi probleme. (Numai că acolo, plagiatul, odată descoperit, are efecte imediate, întotdeauna neplăcute pentru autorul lui.) Profesorii, jurnaliştii şi scriitorii invitaţi la GDS au întors pe toate feţele cauzele şi efectele plagiatului, dar şi felul în care el poate fi descoperit, înainte de a-i „oferi“ autorului său titluri şi recompense ample.

DE ACELASI AUTOR Organizaţii noi, ambalaj de lemn Evaluări "de amorul artei" Portretul unui adolescent altfel În căutarea întîlnirilor pierdute Iniţiativa GDS-ului – aceea de a încerca să găsească soluţii pentru stoparea ilegalităţilor din sistemul de învăţămînt – este una extrem de curajoasă, dar şi una mare consumatoare de timp şi răbdare: dialogul intelectualilor îngrijoraţi de dezo