Poporul s-a bucurat că, în sfârşit, Adrian Năstase a ieşit din închisoare. Tot poporul ştie foarte bine că fostul premier este doar o victimă a “diavolului” Traian Băsescu şi a Occidentului ticălos. Poporul nu poate fi indiferent la soarta lui Năstase.

“Doamne, nu pot să suport câtă umilinţă i-au făcut omului ăsta. Vor să-l termine psihic!”,“E mai bine să gândim pozitiv şi să tăcem, că nu-i facem bine”, “E un război psihologic “, "Nu mai vorbiţi de diavolul României”. “Judecătorii aşteaptă semnal de la diavol (n.r.- Traian Băsescu) să reia procesul”. Aceste afirmaţii au fost culese luni, de colegul meu Daniel Befu, de la Tribunalul Bucureşti, unde s-a decis eliberarea condiţionată a fostului premier, de la oamenii simpli veniţi acolo să asiste la “marele” eveniment. Unii erau pensionari, alţii nu aveau probabil ceva mai bun de făcut în mijlocul unei zile de luni, dar toţi erau cu sufletul alături de familia Năstase. O familie care nu o duce chiar rău, dacă ar fi să ne luăm după proprietăţile imobiliare şi parcul auto pe care le afişează. Dar, chiar şi aşa, milioane de români simpli au simţit totuşi nevoia să empatizeze luni, la tribunal sau în faţa televizoarelor, cu fostul premier, după cele opt luni petrecute în închisoare pentru corupţie.

Mărturisesc că mi-e greu să-i înţeleg pe oamenii care-l căinează acum pe Năstase. Mi-ar fi la fel de greu să găsesc argumentele logice pentru care un om ce luptă zi de zi cu problemele propriei vieţi ajunge să sufere pentru soarta unui politician intrat la închisoare, chiar dacă în locul lui Adrian Năstase ar fi, să zicem, Traian Băsescu, Victor Ponta sau Crin Antonescu. Iar acest lucru nu are legătură cu simpatia sau antipatia pe care fiecare dintre noi o poate avea pentru un politician sau altul. Are legătură doar cu raţiunea unui om care trăieşte într-o ţară cu mulţi oameni săraci, dar în care corupţia printre p