Un interviu cu Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, difuzat de canalul cultural TV din Germania, 3sat.

În urmă cu cîteva săptămîni, în revista germană „Der Spiegel” a apărut un eseu semnat de scriitoarea Herta Müller, intitulat: „Herzwort und Kopfwort” (ceea ce într-o traducere aproximativă înseamnă: „Cuvîntul inimii şi cuvîntul minţii”). În acest text, laureata Premiului Nobel pentru Literatură pledează pentru înfiinţarea unui muzeu sau memorial dedicat tuturor exilaţilor. Adică, persoanelor care au fost nevoite din varii motive să-şi părăsească ţinuturile natale, luînd calea exilului.

Textul Hertei Müller este o reacţie indirectă la discuţiile şi controversele ultimilor ani care au însoţit propunerea lansată de către aşa numitele „Asociaţii ale izgoniţilor germani” din răsăritul Europei (Vertriebenenverbände). Aceste asociaţii susţineau ideea înfiinţării unui muzeu al „izgoniţilor”, punînd însă accentul pe etnicii germani care după ultimul război mondial s-au refugiat sau au fost obligaţi să se repatrieze în Germania.

În cadrul acestor asociaţii s-a cultivat în perioada postbelică un soi de martirologie colectivă şi s-a evitat o discuţie critică privitoare la implicarea unor reprezentanţi ai minorităţilor germane în politica naţional-socialistă a regimului lui Hitler. Faptul că mulţi dintre liderii acestor asociaţii au fost activişti nazişti a contribuit la blocarea reconsiderării critice a trecutului recent.

Într-un amplu interviu difuzat de canalul cultural al televiziunii publice germane, 3sat, Herta Müller s-a referit pe larg la această stare de fapt, explicînd de ce a propus ea un muzeu-memorial pentru exilaţi în general. Viitorul muzeu, a spus scriitoarea, trebuie să-i omagieze şi pe cei care au fost nevoiţi să părăsească Germania după 1933, anul venirii la putere a lui Hitler.