Situaţia de la Cazare Cantine Rovinari e una disperată, precum cea de la Sind Jilţ şi de la alte societăţi care au făcut profit ani la rând din contracte primite cadou de la fosta SNLO sau complexurile energetice. Oamenii care sunt trimişi acum în şomaj şi cei care vor mai fi trimişi în viitorul nu prea îndepărtat nu ar trebui să fie supăraţi pe conducerea CE Oltenia, ci pe proprii directori, cei care-i prostesc în adevăratul sens al cuvântului de ani de zile.

Ceea ce se întâmplă acum la Cazare Cantine Rovinari s-a mai întâmplat în urmă cu vreo opt ani. Muncitorii îşi amintesc exact cum colegii lor erau trimişi acasă pe motiv că energeticienii renunţaseră la masa caldă. Situaţia de acum e trasă la indigo. Oamenii ar trebui să-l ia la întrebări pe directorul Vavură care, dacă era un bun manager, trebuia să diversifice activitatea firmei, însă acesta s-a mulţumit să facă profit în fiecare an din contractele pentru masa caldă a minerilor şi cam atât. Poate oamenii nu ştiu cam ce bani a învârtit societatea la care ei sunt acţionari pe hârtie: în perioada 2009-2011, Cazare Cantine Rovinari a avut o medie a cifrei de afaceri de aproape 2 milioane de euro anual şi un profit între 1 şi 2 miliarde. Cum a gestionat conducerea profitul firmei, ar fi una din întrebările pe care ar trebui să i le pună lui Vavură, singurul personaj pe care-l pot trage la răspundere. În rest, chiar dacă situaţia e tragică pentru toţi cei care vor ajunge şomeri, Cazare Cantine e o firmă privată ca oricare alta şi CEO nu era obligat să menţină masa caldă pentru ca această societate să supravieţuiască.

Muncitorii de aici să-l mai întrebe pe Vavură câte mese gratis le-a furnizat boşilor din minerit şi liderilor de sindicat şi nu mă refer la câte o friptură la ceas de seară, ci adevărate chefuri, servicii complete de catering la pomeni şi cumetrii.

Conjunctura de la Sind Jilţ e asemă