Postul Paştilor, cel mai aspru post pe care îl ţin credincioşii, este de fapt o luptă a oamenilor cu ei înşişi. Ca să reziste tentaţiilor de orice fel, fiecare trebuie să înveţe să se cunoască. Tradiţiile din Postul Mare sunt diferite de la o regiune a ţării la alta şi datează de sute de ani.

Anul acesta, Postul Paştelui sau Postul Mare a început pe data de 18 martie şi se încheie pe data de 5 mai. Postul nu trebuie văzut ca o pedeapsă, ci ca pe o provocare. Postul este un test al înfrânării poftelor, o lecţie de voinţă care ne dă posibilitatea să ne autoeducăm. Prin ieşirea de sub imperiul satisfacerii poftelor, omul devine mai liber, mai stăpân pe sine, nemaifiind robul acestora. Atunci, în perioada postului, când credinciosul duce o viaţă curată, spiritual şi trupeşte, rugăciunile sale au putere mai mare, iar rugile sale ajung mai uşor la Dumnezeu.

„Postul Mare este o luptă a omului cu răul din el însuşi, o jertfă adusă lui Dumnezeu, spre redobândirea la final, în Înviere, a comuniunii cu El. Prin post obţinem o întărire a voinţei care ne ajută să spunem NU atunci când apare ispita spre păcat. Este exact exerciţiul de postire poruncit iniţial omului, de către Dumnezeu, în primul Rai.

Nerespectarea lui, prin mândrie şi poftă, a determinat alungarea omului din Rai. Sfinţii Părinţi ne spun că, dacă am postit cum se cuvine şi am reuşit să identificăm relele din noi, cea mai eficientă modalitate de a le elimina este înlocuirea lor prin practicarea virtuţilor corespunzătoare. Astfel, mândria se înlocuieşte cu smerenia, duşmănia cu iertarea, mânia cu blândeţea, lăcomia cu înfrânarea, egoismul cu generozitatea, indolenţa cu implicarea“, spune părintele Eugen Tănăsescu din Constanţa, blogger „Adevărul“.

Moldova: „Strigarea peste sat“ şi „Lunea spolocaniei“

Tradiţiile şi obiceiurile legate de Postul Mare, cel mai sol