Peşte? Nu, pentru că are paraziţi. Lapte? Nu, că-i plin de substanţe cancerigene. Carne de vită? Nu, că poate-i de cal. Carne de curcan? Nici de-asta, că are reziduuri de antibiotice. Carne de pui? Poate are salmonella.
Şi-atunci, ce să mai mâncăm? În ultima perioadă, am fost bombardaţi de informaţii care mai de care mai înspăimântătoare, care plasau produsele româneşti în mijlocul diverselor scandaluri alimentare şi care nu au făcut altceva decât să zguduie economia ţării. De când cu toate aceste alimente contaminate, producătorii şi procesatorii autohtoni înregistrează pierderi considerabile, în condiţiile în care străinii se gândesc de două ori înainte să cumpere carne de la animale crescute în România.
Producătorii retrag masiv de pe rafturile magazinelor alimente asupra cărora planează suspiciunea că ar conţine substanţe nocive pentru sănătatea consumatorilor.
În tot acest răstimp, autorităţile sanitar-vetarinare, adică tocmai acelea care sunt plătite din banul public ca să-i păzească pe consumatori de alimentele periculoase, au dovedit că nu au capacitatea de a gestiona o problemă mai… altfel. Mihai Ţurcanu, şeful de atunci al ANSVSA, a ieşit public cu informaţia potrivit căreia inspectorii au depistat 80 de tone de lapte infestat cu aflatoxină. Fără a da numele companiilor “cu bube” şi fără a menţiona dacă laptele cu aflatoxină a ajuns pe rafturi, Ţurcanu nu a reuşit nimic altceva decât să creeze panică în rândul consumatorilor, care nu mai ştiau ce lapte pot consuma şi de care trebuie să se ferească.
Nici la nivel local, lucrurile nu au arătat mai bine, nu de alta dar factorii responsabili nu s-au sinchisit să comunice consumatorilor dacă pot ori nu să bea liniştiţi laptele din magazine ori de pot consuma fără grijă carne de vită.
Aşa s-a ajuns în situaţia în care produse fără nici urmă de toxină, dar made in Romania,au expirat p
