În Franţa, „afacerea Cahuzac” este principalul eveniment al zilei şi provoacă numeroase comentarii, unele ţinînd de aspectul moral al vieţii politice. Reamintim că ministrul bugetului, Jérôme Cahuzac, acuzat de operaţiuni financiare ilegale efectuate în Elveţia, şi-a dat demisia, fără ca justiţia să se fi pronunţat în privinţa sa.
Într-o „republică exemplară” încă este inacceptabil ca un ministru să-şi continue activitatea în condiţiile în care anumite „bănuieli” apasă asupra sa.
Toată această afacere este o veritabilă lecţie de moralizare a vieţii politice pe care o dă Franţa şi ea merită reţinută. Aproape că nu mai contează numele şi persoana ministrului, suntem într-un fel de scenariu impus de o regulă de „aur” adoptată de Franţa. Cînd un ministru este confruntat cu acuzaţii grave legate de moralitatea sa politică, el este de fapt invitat să-şi dea demisia chiar dacă acuzaţiile nu sunt dovedite, pentru a nu complica acţiunea guvernului.
În cazul de faţă avem de-a face cu un ministru al bugetului însărcinat tocmai să pună ordine în finanţe şi să ia măsuri pentru eradicarea evaziunii fiscale. Ori, iată că un organ de presă îl acuză pe el de evaziune fiscală şi de o înscenare financiară internaţională pentru a-şi ascunde anumite venituri. Demisia, în acest caz, devine pentru ministrul respectiv, o chestiune de onoare...
Cum scrie astăzi cotidianul Libération, Jérôme Cahuzac este, în acest moment, un om în principiu nevinovat. S-ar putea ca justiţia, care va aborda totuşi dosarul, să aibă nevoie de mult timp pentru a demonstra că într-adevăr omul a minţit, că a avut un cont bancar în Elveţia şi că şi-a transferat apoi banii, printr-o complicată manevră financiară, în Singapore. S-ar putea ca adevărul să iasă clar la iveală pentru un an, doi sau trei... Nu este exclus ca pînă la urmă omul să-şi demonstreze nevinovăţia. Un lucru este sig
