- Social - nr. 56 / 21 Martie, 2013 Este cunoscut ca, in fiecare an, cand incepe programul de toaletari si taieri arbori pe aliniamente stradale, in scuaruri, in parcuri, in colturile de padure etc. care formeaza domeniul public acoperit cu arbori, ne certam, comentam si ne dam in stamba cu "ce stim mai bine” in acest domeniu. Daca nu se taie, si arborii sunt lasati in evolutia lor naturala, s-ar putea sa ajunga la legea junglei, sa-i avem musafiri la masa, in sufragerie sau in dormitor. Cat am fost de grijulii, in mod deosebit pe aliniamentele stradale, se vede in starea trotuarelor, care, pe alocuri, valuresc precum pistele pentru role. Daca se taie prost (prea putin sau prea mult) rezulta arbori hidosi, sub forma unui "pamatuf in catarg” sau "umbrela pe bat”, care favorizeaza caderile produse de rafale si sunt paradisul ciorilor. Daca se taie asa cum scrie in programele intocmite in preajma actiunilor (si supuse dezbaterilor publice organizate cu regularitate) contractate pe bani, organizate si conduse de catre echipele specializate sau de operatorul calificat, se gaseste imediat cineva care sare cu aparatul de fotografiat, cu telefonul sau cu camera de luat vederi si declanseaza "isteria ecologica”. De la observatii critice si amenintatoare pana la mitinguri zgomotoase si chiar procese, mai mult sau mai putin ortodoxe, am avut parte de toate in perioada ce a trecut de la aparitia Legii 24/2007. Intr-o democratie reala (si nu de maidan) opinia publica merge mana-n mana cu legea, iar dreptatea o face justitia, si nu vocea strazii. Masuri care sa fie pe "pofta” sau moftul tuturor inca nu mi-a fost dat sa vad. Legea in acest domeniu defineste zonele verzi ca zone seminaturale. Prin urmare, arborii se planteaza, se dezvolta, se dizloca sau se taie dupa nevoile urbei, ale administratiei si in conditiile prevazute in concepte, in programele de dezvoltare durabila si