Legea Educaţiei Naţionale, adoptată pe vremea cînd era ministru dl Daniel Funeriu, era cam stufoasă, căuta să reglementeze prea multe, avea nevoie de o cantitate mare de norme de aplicare şi de ordine ale ministrului pentru a stabili concret ce şi cum, dar, una peste alta, propunea cîteva schimbări importante în sistemul de învăţămînt, cu şansa de a da rezultate în timp. Acum se modifică. De ce? Nu pentru a elimina eventualele complicaţii şi stufoşenii, ci pentru că „e a lui Funeriu“. Aşa se întîmplă cu Educaţia de 20 de ani încoace: de cîte ori se schimbă puterea, se face o nouă „reformă“. De atîtea reforme, sistemul de educaţie a ajuns în comă. Las pe seama specialiştilor în politici publice să analizeze de ce. Mie mi se pare că una dintre cauzele eşecurilor, în serie, în materie de învăţămînt este tocmai faptul că se vorbeşte prea mult despre „sistem“ şi prea puţin despre oamenii vii şi concreţi – profesorii, elevii, studenţii.

DE ACELASI AUTOR "Constat o efervescenţă a inteligenţei tinere..." Încredere în forţa individului Există în continuare o mare densitate de talente native... Deschiderea către diversitate se face privind dinspre o anumită cultură La sfîrşitul lui decembrie, Guvernul a dat o Ordonanţă de Urgenţă care modifica, în Lege, acele prevederi care îi incomodau pe şefi şi pe baroni: conflictele de interese ale rectorilor şi alte asemenea aspecte de o colosală importanţă pentru soarta învăţămîntului românesc. E exemplul tipic de „aranjamente“ care n-au nimic de-a face cu problemele reale ale educaţiei şi arată cinismul cu care şefii „din sistem“ îşi rezolvă mai întîi propria situaţie. Mai recent, la Camera Deputaţilor s-au votat nişte modificări ale legii care intră în aceeaşi arie de ocupaţiuni mintale: de exemplu, universităţile nu mai au voie să anuleze titluri şi diplome, această atribuţie trecînd la onor Ministerul de resort. Chestia a