La fel ca în ţările Occidentale, firmele îşi sting creanţele/datoriile care decurg din relaţiile comerciale cu partenerii de afaceri prin intermediul factoring-ului bancar. Băncile preferă doar clienţii mari, care pot sconta facturi doar dacă au credibilitate şi potenţă financiară.

Serviciile de factoring prind teren tot mai mult şi la nivelul Doljului. Companiile apelează la bănci pentru a-şi încasa rapid contravaloarea facturilor emise. Care este mecanismul? Factoringul presupune cumpărarea de creanţe (facturi) de către instituţiile de credit de la societăţile comerciale, iar banca plăteşte companiei în avans creanţele cesionate, ocupându-se apoi de colectarea de la debitori a sumelor de bani ce rezultă din facturi. Adică, firma vinde marfa sau prestează serviciul către un client important, de regulă o firmă foarte mare. Apoi, furnizorul merge la bancă să îşi sconteze factura. Banca decontează 80-85% din contravaloarea facturii, urmând să îşi recupereze banii de la cealaltă firmă, la data la care devin scadente facturile. În Dolj, factoringul ia amploare, dar nu există scontări de facturi la valorile din Bucureşti sau din alte regiuni. În plus, serviciul bancar este îngrădit de termenele mari de plată între furnizori şi clienţi, în sensul că banca face scontarea unei facturi către un furnizor, dar îşi recuperează banii de la client la termene foarte mari, chiar şi de 120 de zile. „Au fost cazuri în care termenele de încasare a facturilor erau foarte mari şi atunci factoring-ul nu mai era un serviciu eficient pentru bancă. Avantajul factoring-ului este acela că o companie vine la bancă şi încasează 80% din factura emisă unui client. Nu i se plăteşte mai mult. Diferenţa o va primi în momentul în care încasează banca factura de la client“, a declarat un bancher craiovean. Pentru firme ar fi un mare avantaj să poată să îşi încaseze imediat facturi