Programul dedicat comemorării persoanelor condamnate în urma solidarizării cu revoluţia anticomunistă din Ungaria din 1956 a început vineri, la ora 13:30 la Pecica cu o slujbă la Biserica Romano-Catolică din oraş.
După introducerea făcută în numele organizatorilor de Ileana Jámbor, preşedinta Asociaţiei In Memoriam 1956 din Arad şi de Ştefan Nagy, preşedintele Asociaţiei Kálmány Lajos din Pecica, discursul primarului Petru Antal şi mesajul consulului principal Bitay Levente de la Consulatul Ungariei la Cluj-Napoca despre semnificaţia libertăţii pentru fiecare cetăţean, istoricul Zoltán Tófalvi a prezentat detalii despre cel mai mare proces de acest gen din România comunistă. 57 de inși – printre care şi câțiva pecicani – au fost arestați pentru că, potrivit arhivelor CNSAS, „desfăşurau activitate duşmănoasă regimului democrat popular din ţara noastră, ocupându-se cu înfiinţarea unei organizaţii contrarevoluţionare şi recrutare de noi membri“.
Grupul denumit Partidul Muncitoresc Creştin avea un plan de acţiune condus de capelanul (ajutorul al parohului) romano-catolic din Pecica-Rovine, Szoboszlay Aladár şi alţii, preotul redactând programul „Confederatio”, despre o confederaţie româno-maghiară cu capitala la Arad.
Persoanele din „lotul Szoboszlay” au fost judecate şi condamnate de către Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Nord Cluj prin sentinţele din 30 mai 1958, pentru vina de „instigare publică”. Prin acele sentinţe, 10 persoane au fost condamnate la moarte iar alte 47 la diferite perioade de detenţie. Szoboszlay Aladár, Fântânaru Alexandru, Abrahám Árpád, Huszár József, Kónya István, Lukács István, Orbán István, Orbán Károly, Tamás Dezső şi Tamás Imre au fost executaţi în noaptea de 1 septembrie 1958.
Ceilalți condamnaţi au rămas în închisoare până în 1964 când au fost, cu toţii, eliberaţi.
În urma demersurilor urmaş
