Un fost vecin m-a acostat în piaţă, mărturisindu-mi că-mi citeşte cu interes „Bombănelile” şi că se minunează, de fiecare dată, cum de pot scrie zilnic. I-am mărturisit, la rându-mi, că nu scrisul e problema, ci, de multe ori, selectarea temelor. Pe unele le ocolesc din start, nevrând să intru în polemici inutile, unele mi se pare hilare (deşi semnez şi destule articole „subţirele”, recunosc), iar unele, pur şi simplu, mă depăşesc. Şi uite-aşa se-ntâmplă să stau în cumpene repetate, întrebându-mă ce temă să aleg. „Daţi-mi o temă şi vă scriu un editorial!”, l-am provocat pe pensionarul din faţa mea, parafrazându-l fără să vreau pe Arhimede, care cerea un punct de sprijin pentru a răsturna Universul. „Uite, scrie despre noi, bărbaţii care facem piaţa! E o cruce pe care-o port, cu stoicism, de peste juma’ de secol!” - mi-a zâmbit fostul profesor universitar şi s-a pierdut printre zarzavaturi...

...Instinctiv, am făcut ochii roată, observând că, într-adevăr, aproape trei sferturi din cei care-mi mişunau în jur erau bărbaţi. Majoritatea păreau a fi siguri pe ei. Înaintau ferm printre tarabe, călăuziţi parcă de un GPS imaginar, care le indica legumele cele mai proaspete, fructele cele mai convenabile ca preţ. Se opreau brusc, pipăiau, se informau şi luau decizia în modul cel mai operativ, fie părăsind urgent locul, fie îndesându-şi în pungi kilogramele cu pricina. Alţii se vedea clar că erau novici. Probabil jumătăţile de viaţă păţiseră ceva, neprogramat. Aceştia ţineau stingher sacoşe din care se iţeau mustăţile unor fire de praz şi înaintau împiedicat printre rânduri, vădit agasaţi de precupeţele care-i ademeneau în mreaja lor, recomandându-le frenetic marfa plină de vitamine. Priveau spre zarzavaturile înşirate pe tarabe, ca spre nişte şiruri interminabile de hieroglife încâlcite, neînţelegând mai nimic din ceea ce vedeau. Firesc, doar fuseseră obişnuiţi, pâ