Din punctul meu de vedere, profesia de magistrat implică cea mai mare responsabilitate într-un stat democratic. Şi asta deoarece de funcţionarea justiţiei depind democraţia şi bunăstarea unei ţări civilizate. Gândiţi-vă cum ar fi arătat societatea românească dacă începând cu guvernul, miniştrii, parlamentarii, autorităţile locale, funcţionarii publici şi terminând cu medicii, profesorii ş.a.m.d. până la simplii cetăţeni ar fi avut conştiinţa că mai devreme sau mai târziu vor răspunde penal sau civil dacă vor încălca legea.
Ce bine ar fi fost dacă REALMENTE de la vlădică până la opincă, ca să zic aşa, ar fi existat frica de "mâna lungă a legii". Cu siguranţă acum nu aveam interlopi putred de bogaţi care n-au muncit o zi în viaţa lor, nu aveam morţi cu zile în spitale, nu aveam absolvenţi de liceu care nu ştiu acordul între subiect şi predicat sau tabla înmulţirii, nu aveam licenţiaţi, masteranzi, doctori, pe bandă rulantă, nu aveam cel mai scump kilometru de autostradă din lume, nu mai aveam bătaia de joc pe bani publici la care am asistat ani de-a rândul, fie că a fost vorba de administraţia locală sau centrală. În fond, puterea judecătorească este cea care ar trebui să dicteze respectul faţă de lege, iar asta să fie atitudinea majorităţii cetăţenilor şi nu ca acum, când românii au ajuns să voteze penali în vreme ce o minoritate din ce în ce mai fragilă priveşte stupefiată cum aceştia conduc ministere sau cum fac legea în Parlament. Că reforma statului începe cu Justiţia o demonstrează teroarea care-i macină pe potentaţii zilei. Voiculescu şi-a dat de două ori demisia din Parlament, Năstase a făcut puşcărie, Mischie a fost condamnat la 4 ani de închisoare, sentinţă grea şi pentru Ioan Avram Mureşan, urmat recent de Decebal Traian Remeş, ministrul "caltaboş". Sunt doar câteva exemple, dar în ultima perioadă am asistat la un val de condamnări "politice"
