Șicanele militienilor–examinatori au rămas in memoria multor candidați la statutul de șofer. Unii chiar au renunțat definitiv.
Ne scrie domnul Catalin Teodor, din București: ”Prima oara, am pus mâna pe volan la vârsta de 12 ani. E adevarat, era un ditamai volanul, de tractor, dar și așa m-am putut bucura de binefacerile accelerației, frânei, ambreiajului și a unui imens schimbator de viteze. Nu mai știu câte ore m-am dat cu Universal-ul mare și portocaliu, dar cu siguranță am mers pe coclauri până am terminat motorina din rezervor. Și răbdarea unui prieten al părinților, care s-a angajat să-mi facă „botezul” condusului. Cert este că am prins gustul plimbarilor motorizate, de data asta cu mașina tatălui, mașina pe care aproape ca nu scapam nici un prilej să o „împrumut” și să fac o tura în jurul blocului, prin cartierul Titan.”
În scurt timp, spune domnul Teodor, s-a format chiar o gașcă, cu copii între 13 și 17 ani, care luau mașinile părinților de câte ori se putea. Și se cam putea... „Culmea este că nu eram prinsi, deși era o nebunie ceea ce făceam. Totuși, o dată, mi-a trecut glontul pe lângă tâmplă în seara când un prieten mai mare, pe care trebuia să-l însoțesc, a fost prins de Miliție, după o cursă nebunească prin cartier. Din fericire pentru el, era fiu de ștab, pe la nu știu ce uzină, și a scăpat destul de ușor cu scăderea notei la purtare și, dacă-mi aduc aminte bine, și cu excluderea din UTC. Ne-a fost frică tuturor că o să spună că mai sunt și alți „zmei” prin cartier, dar se pare că am tremurat degeaba. De atunci însă, am rărit ieșirile ilegale pe drumurile publice, mulțumindu-mă să conduc, în zona pădurii Cernica, acolo unde era (oarecum) permis acest lucru. Tot atunci mi-am propus ca la 18 ani să imi iau carnetul de conducere. Zis și făcut, am intrat la școala de conducere dupa examenul pshihologic cu „strungulețul” unde am fost nevoit să plim
