1. Care e diferenţa dintre îndrăgostire şi iubire? 2. Ce am putea face ca îndrăgostirea să dureze până la capătul vieţii?

SORIN PREDA: "Adevărata iubire nu se vede în început, ci în des­păr­ţire"

1. Aparent, nu ar fi nicio deosebire - iubirea nu poate trăi niciodată fără îndrăgostire şi invers. Rea­li­tatea, în marea ei imaginaţie, însă ne contrazice. Iu­bi­rea nu are nici legi, formule sau principii, drept care în veci nu va fi studiată la şcoa­lă, după un ma­nual temei­nic şi bine structurat pe lecţii şi ca­pitole: mân­gâierea, accelerarea pulsului, oftatul, privirea pier­dută şi ochii daţi peste cap.

Iubirea nu are programă, "curriculă"cum se zice mai nou, aşa cum nu are profesor sau ore de studiu in­di­vidual. Iubirea are doar examen (admis sau res­pins) şi, mai ales, are repetenţie şi ex­ma­triculări. E uşor să te îndră­gosteşti, mai ales când eşti tânăr, uimit, crud şi fără minte. La o anumită vârstă, te îndrăgosteşti din nimic - dintr-o privire, un su­râs, o culoare, un gest sau o urmă abia bănuită de parfum. Te îndră­gosteşti, aşa cum arată în expe­rienţele lui marele ento­molog Lo­rentz, care a observat că fluturii captivi nu sunt inte­resaţi de par­tenere, ci de dansul lor. După un timp de aşteptare, interesul lor e stârnit de o bucată de hârtie flu­turată în aer, iar la sfârşit de tot, când nu se mai poate altfel, bieţii fluturi se reped chiar asupra uşii deschise de la colivia în care sunt ţinuţi cu forţa.

Adevărata iubire nu se vede în început, ci în des­păr­ţire. Aces­ta este hopul, examenul prin­cipal, BAC-ul vieţii sau matu­ritatea, cum i se mai zicea pe vremea co­pilăriei mele. Puţini ştiu să se despartă de omul iu­bit. Puţini pot face acest lucru fără ca omul de lângă ei să sufere, să-şi simtă ini­ma sfâşiată în bucăţi şi viaţa fă­cută pulbere. E al naibii de greu, e chiar de-a dreptul cumplit să te uiţi în ochii iub