Ne aflăm în prima săptămână a Sfântului şi Marelui Post, perioadă deosebit de importantă pentru întreaga creştinătate, interval care ne dă posibilitatea de a urca şi noi Golgota pocăinţei, pentru a fi vrednici să primim lumina sfântă a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Postul Mare are propria carte liturgică, Triodul, iar fiecare săptămână din Patruzecime are propriul tipic. Triodul “cuprinde imne şi texte biblice pentru fiecare zi a Postului, începând cu duminica Vameşului şi a Fariseului şi sfârşind cu vecernia Marii şi Sfintei Sâmbete. Imnele Triodului au fost compuse, în cea mai mare parte, după dispariţia catehumenatului (adică botezul adulţilor şi necesitatea pregătirii candidaţilor pentru acesta). De aceea, accentul lor nu cade pe Botez, ci pe pocăinţă. Din păcate însă, puţini oameni mai ştiu şi mai înţeleg frumuseţea unică şi profunzimea acestei imnografii a Postului. (...) Câtă lume nu acceptă ideea că Postul Mare este perioada în care ceva, care poate fi bun în sine, este interzis, de parcă Lui Dumnezeu I-ar face plăcere să ne tortureze! Pentru autorii imnelor din timpul Postului, oricum, Postul reprezintă tocmai contrariul; este întoarcerea la viaţa «normală», la acea «stare de post» pe care Adam şi Eva au distrus-o, introducând astfel suferinţa şi moartea în lume. De aceea, Postul este salutat ca o primăvară duhovnicească, un timp al bucuriei şi al luminii”, arată Alexander Schmemann în volumul “Postul Mare”.
Duminica întâi din Post este a Ortodoxiei. A fost proclamată la 11 martie 843 şi reprezintă, după cum sublinia M. Şesan, încununarea efortului Sinoadelor Ecumenice de limpezire a exprimărilor dreptei credinţe şi de condamnare a tuturor învăţăturilor ereziarhilor şi iconoclaştilor din primele opt secole. De altfel, restabilirea cultului Sfintelor Icoane a fost cea mai mare minune a ortodoxiei. PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al A
