- Social - nr. 56 / 21 Martie, 2013 Nepoate draga, de un timp incoace ceva ma deranjeaza! Gandindu-ma la cele multe, traite in viata, ma gandesc la ce ma deranjeaza. Mai nepoate, te rog sa ma crezi ca ma apuca, cateodata, cate un dor de adevarata si curata Romanie! Cand treceai pe drumul plin de colb, te ardea la talpile picioarelor desculte, si erai fericit cand, la umbra unei salcii pletoase, zareai o fantana cu apa limpede si rece. Langa ciutura era o cana de pamant cu care drumetii isi stamparau setea. Drumetul isi facea cruce si multumea lui Dumnezeu ca i-a scos fantana in cale. Sa tot fie 50 de ani. M-am dus intr-un concediu in satul unde m-am nascut. Era pe timpul bombardamentului din anul 1944. Acolo, aveam o verisoara care m-a indemnat sa merg la Tismana, la unchiul Ilarie, calugar batran la manastire, ca vrea sa ma vada. Am luat-o pe trecatoare si ma miram ca Jiul curgea printre stanci, dar era apa neagra, nicio vietate nu traia in apa. Am fost intampinat de un calugar tanar. Am intrebat de Ilarie, calugarul. M-a privit lung si mi-a raspuns ca parintele Ilarie e batran si nu coboara. Calugarul mi-a aratat poteca cea care ducea la el. Am urcat. L-am gasit stand la soare pe o margine de stanca. Cand a dat cu ochii de mine, m-a privit lung. Si atunci mi-am dat seama ca nu vede bine. Am salutat si mi-a raspuns. "Am stiut ca vei veni, baiete, ca la mine vin multi, care isi usureaza sufletul”. Si a intins mana si mi-a facut semnul crucii pe frunte. "Acum stiu ca tu esti baiatul lui Ionica!” "Da, unchiule, eu sunt”. S-a uitat la mine si m-a corectat. "Eu sunt servitorul lui Dumnezeu, parintele Ilarie”. Am schimbat vorba intrebandu-l, iar el mi-a raspuns: "Bunul Dumnezeu ne va pedepsi, pentru multele nelegiuiri facute de oamenii acestei tari. Multi se vor bucura, mult mai multi vor scrasni din dinti, a neputinta. Saracia va pune stapanire pe aceste meleaguri. Cod