Orice producător de alimente perisabile ştie că, printre ambalaje, sticla protejează cel mai bine alimentele şi băuturile, mult mai bine decât plasticul din binecunoscutele PET-uri. Ambalajul de sticlă păstrează vitaminele, protejează gustul iniţial, efervescenţa, prospeţimea, este o barieră naturală împotriva bacteriilor şi previne deteriorarea conţinutului ce s-ar putea datora schimbărilor de temperatură. Sticla de culoare verde şi maro protejează împotriva radiaţiilor ultraviolete.
Dan Bărboi
În plus, sticla nu se descompune în compuşi toxici, se curăţă şi se sterilizează uşor. Ambalajul din sticlă nu reacţionează cu alimentele şi băuturile pe care le protejează şi nu produce nicio influenţă chimică asupra acestora.
Iată însă că ştiinţa a împins şi mai departe beneficiile acestui tip de recipient, prin inovarea de către firma olandeză MIRON MIRON Violetglass B.V. a unui tip special de sticlă violet care protejează inclusiv calităţile bioenergetice ale alimentelor. Inovaţia a fost posibilă datorită unei ştiinţe numită „Biofotonică”, definită ca atare relativ recent, însă cu rădăcini în studii ştiinţifice care datează de la începutul secolului trecut.
Biofotonica – energia vitală a luminii
Termenul de „biofotonică” provine din cuvintele greceşti „bios” – viaţă şi ”phos” – lumină. Ramura ştiinţifică definită de el răspunde la provocări de natură medicală şi umană prin utilizarea luminii, folosind metode ce ţin de microscopie, spectroscopie şi utilizarea laserului pentru a explica procesele biologice la nivel celular.
Principalul scop al cercetării biofotonice este aplicarea caracteristicilor luminii în industria alimentară, farmaceutică, în biotehnologie şi medicină.
La baza sa stă conceptul de „biofotoni”, aşa-numita „lumină din celule”. În 1983, doi cercetători – Walter Nagl (expert în biologie celulară) şi Fritz Popp (expert
