Fermierii sunt forţaţi, la negocieri, să ieftinească laptele, procesatorii trebuie să aştepte până se calmează piaţa, consumatorii sunt derutaţi, iar la Ministerul Agriculturii şi la Autoritatea Sanitar-Veterinară cad capete.
După descoperirea, la începutul lunii martie, a aflatoxinei peste limitele admise în laptele colectat de la o fermă, pe piaţa de profil s-au reaprins conflicte mai vechi, dar s-au creat şi tensiuni noi din care, la prima vedere, nimeni nu pierde şi nimeni nu câştigă. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa.
În fiecare primăvară, între crescătorii de bovine (producători de lapte) şi fabricile de lactate (procesatori) se renegociază preţurile de achiziţie, astfel că piaţa se tensionează într-un mod să-i spunem natural. Fermierii vor să scumpească laptele, procesatorii vor să-l cumpere mai ieftin şi fiecare dintre părţi apelează la diverse strategii pentru a-şi susţine interesele.
În 2013, scandalul aflatoxinei a picat cum nu se poate mai bine pentru procesatori, pentru că pe fondul acestei gălăgii le vine mult mai uşor să negocieze preţuri mai mici de achiziţie. Ca dovadă, în sudul ţării s-au cerut deja ieftiniri cu până la 30%, iar răspunsul fermierilor a venit prompt: au aruncat laptele pe câmp. Gestul vine ca reacţie adversă faţă de atitudinea procesatorilor de a nu oferi un preţ mai bun, dar şi ca protest faţă de incapacitatea autorităţilor de a gestiona lucrurile în aşa fel încât regulile pieţei să poată fi respectate.
O aşteptare inegală
E greu de stabilit dacă procesatorii sunt cei care au declanşat ori au pus umărul la aprinderea scandalului aflatoxinei sau ei doar profită de acest haos pentru a obţine lapte mai ieftin. Cert este că vânzările de lapte s-au redus la aproape jumătate, iar unii şefi din Ministerul Agriculturii riscă inclusiv anchete penale pentru că şi-au neglijat atribuţiile de serviciu.
