Între 1985 şi 1989, la cârma judeţului Vrancea s-a aflat o femeie despre care cei care au cunoscut-o spun că nu-i păstrează o amintire frumoasă.

În momentul în care Niculina Moraru a fost investită în funcţiile de prim-secretar al Comitetului Judeţean Vrancea al P.C.R. şi de preşedinte al Consiliului Popular Judeţean Vrancea (se practica şi, atunci, cumulul de funcţii), aceasta era, pentru vrânceni, o ilustră necunoscută.

Ei au aflat doar că era de meserie inginer agronom şi că era de baştină de prin părţile Urziceniului. Adică din Bărăgan. Vrâncenii care îşi mai aduc aminte de Niculina Moraru spun că profesional, deci ca inginer agronom, era la ea acasă.

Ştia meserie! Şi chiar făcea paradă de acest lucru. Agronomii vrânceni mai povestesc şi astăzi că „tovarăşa prim” făcea „lecţii” cu şefii de fermă şi preşedinţii de C.A.P. din judeţ, mai ales cu cei care lucrau în „cultura mare” (cultivatori de grâu, secară, orz, orzoiacă de primăvară, porumb, floarea-soarelui etc.), pe care îi scotea la tablă şi le punea întrebări de genul: Ştii, tu, dragă, cu ce începe agricultura? Nu ştii! Agricultura începe cu arătura! Să ştiţi de la mine!

Dacă, din punct de vedere profesional, Niculina Moraru era „beton” şi putea da lecţii multor ţărani, ca om politic era zero barat. Ba, mai mult decât atât: era o susţinătoare înverşunată a lui Nicolae Ceauşescu.

Într-o şedinţă de partid, „tovarăşa prim” a făcut imprudenţa să proclame că „indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu sunt literă de lege pentru cetăţeni!”. Un agronom care a reţinut „indicaţia”, dar fiind obligat să respecte o lege care prevedea contrariul indicaţiei, ne-a relatat dialogul cu prima-secretară, care a decurs aşa:

„-Tovarăşa-prim, eu respect indicaţia tovarăşului Ceauşescu, dar legea nu-mi permite să fac ceea ce-mi cereţi dumneavoastră! „

Tovarăşa Moraru a luat foc.

Despre