Prin scrisoarea transmisă joi Președintelui Camerei Deputaților de către Președintele României, domnul Traian Băsescu arată, o dată în plus, că, pentru el, Parlamentul nu este altceva decât o instituție care trebuie subordonată puterii și voinței sale.

Altfel decât privit ca un act de voință și de orgoliu nu ar putea fi interpretat gestul său de a-i solicita Președintelui Camerei Deputaților să continue procedura legislativă de adoptare a propriului proiect de lege depus la Parlament în legislatura trecută. Cu alte cuvinte, Președintele României își imaginează că forul legislativ din România funcționează și decide la comanda președinților celor două Camere, iar competențele acestora sunt discreționare în raport cu membrii Parlamentului, putându-li-se ordona acestora, în exercitarea mandatului reprezentativ care le-a fost încredințat ce și cum să voteze.

În contextul în care partidele politice parlamentare – inclusiv partidul care l-a propulsat pe președinte – au ajuns la un acord în privința necesității modificării Constituției, iar majoritatea parlamentară a deschis un front de discuții guvernat de dialog, Președintele României își amintește brusc – probabil în absența altor subiecte care să-l plaseze în centrul dezbaterilor televizate – că în Parlament există un proiect de lege referitor la revizuirea Constituției, pe care parlamentarii “au obligația” să-l și adopte. Utilizând drept cal troian rezultatele referendumului național din 2009, Președintele României consideră necesar să-și impună voința față de actualul Parlament, a cărui poziție și-o dorește șubrezită și la a cărui deteriorare de imagine contribuie constant.

În realitate, membrii Parlamentului actual doresc să elaboreze o inițiativă legislativă de revizuire a Constituției care să întrunească în cât mai mare măsură consensul național, prin dialog atât cu partidele politice