De pază, la drumul aurului
Cetatea Ardeu se află pe partea dreaptă a Mureşului, cum te duci către Deva. Peste apă şi peste drum de Munţii Orăştiei, clasica patrie a dacilor. Dar dacii sunt răspândiţi pretutindeni, pe suprafeţe uriaşe, până hăt, departe în zona Munţilor Apuseni, zona cu cele mai bogate zăcăminte de aur din România. Aflată pe "Drumul aurului", pe un deal semeţ, între cămările pline de bogăţii ale Apusenilor şi Muntele Sfânt Kogaionon, cetatea de la Ardeu e locul din care vezi limpede sensul tainic al lumii dacilor. Înţelegi dragul şi grija lor pentru aceste locuri şi vezi râvna cu care luptau să mulţumească zeilor pentru darurile lor. Vezi cu câtă înţelepciune se foloseau de aurul Apusenilor şi înţelegi cât de risipitori şi de nevrednici sunt conducătorii de azi, care dau pe doi bani bogăţia pentru care dacii au luptat până la unul.
Ardealul văzut de sus
De-abia ai urcat pe Cetăţuia Ardeului şi, până să apuci să-ţi tragi sufletul, între tine şi orizontul căutării tale se naşte un sens, se naşte o lume. În zilele geroase de iarnă, când aburii lăptoşi ai văilor stau încotoşmănaţi în cruste groase de gheaţă, iar soarele, suveran pe cer, luminează lumea cu privire rece, atunci, de sus, de pe vârful Cetăţuii Ardeului, Ardealul se vede ca-n palmă, în toată splendoarea sa, până departe, înspre Corabia-Vâlcoi, Zlatna sau Alba Iulia, acolo unde palpită inima de aur a Ardealului. Un paradis încremenit, parcă, de Dumnezeu, în plin zbucium al facerii, mărturie a marelui miracol al creaţiei Sale: dealuri izbucnind la tot pasul, dintr-un mare clocot al vieţii, ape repezindu-se, ca argintul viu, să-şi facă loc către mări, munţi în care aurul stă cât pe ce să erupă precum vulcanii şi să poleiască, cu foiţă fină, ca-n aureolele catapetesmelor, ce-i mai frumos şi mai sfânt în Ardeal.
Tre
