În 1947, producătorul britanic J. Arthur Rank scria cu mâhnire:

"Există o oarecare părtinire în acordarea premiilor Oscar!"

Englezii au intrat greu în graţiile Oscarului. Primul succes comercial al britanicilor în SUA a fost filmul lui Alexander Korda – "Viaţa privată a lui Henric al VIII-lea" – cu Charles Laughton în rolul principal. El a luat atunci Oscarul pentru cel mai bun actor, după care a fost unul dintre cei mai solicitaţi actori de la Hollywood.

?n 1938, premiul a fost dat unui film, "Pygmalion" al lui Anthony Asquith, după G. Bernard Shaw. Primind premiu pentru scenariu, marele dramaturg a spus: "Mi se pare o insultă că ei să-mi ofere o distincţie, ca şi când n-ar fi auzit niciodată de mine până acum – ceea ce probabil este adevărat."

Războiul tăcut între americani şi englezi în cursa pentru Oscar a continuat mulţi ani. Dar în 1939, englezoaica Vivien Leigh a luat premiu de intepretare pentru rolul din cel mai american film – Pe aripile vântului – celebra Scarlet O'Hara.

Un moment de cotitură în acest război a fost anul 1948, când pentru premiu a fost ales Hamlet – cel mai bun film şi Laurence Olivier – cel mai bun actor.  ?n 1966, când a luat premiul pentru cel mai bun scenariu filmul "Un om pentru toate anotimpurile", Robert Bolt a spus: "Chiar sunteţi incredibil de generoşi cu străinii".

Filmele englezeşti premiate după Hamlet au fost, după părerea mea, capodopere: "Podul de pe râul Kwai" – David Leon;"Darling" – John Schlesinger; "Lawrence al Arabiei"- David Leon; "Un om pentru eternitate" – Fred Zinnermann; "Cowboyul de la miezul nopţii" – John Schlesinger; "Portocala mecanică" a lui Stanley Kubrik;"Gandhi" al lui Richard Attenbourough.

Iar actorii englezi au strălucit.

Cea mai bună actriţă americană de film, Meryl Streep, mărturiseşte:

"Sunt extrem de intimidată de actorii englezi. Nouă, actorilor american