Părintele Gabriel Căţe (n. 1969), de la biserica "Sfânta Vineri" - Berceni, are o istorie personală pe cât de spectaculoasă, pe atât de pilduitoare.
Fiu de preot, a absolvit mai întâi Facultatea de Teologie din Bucureşti, pentru ca imediat să urmeze Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu", iar după aceea, să facă un doctorat în Filosofie, cu tema "Opera de artă în modelare şi reprezentare". Însă, după o excelentă carieră de tenor liric la Opera Naţională, a ales să se preoţească şi să-şi construiască propria biserică. Sufletul lui tânjea după ceva mai mult decât gloria lumească, deşi s-a bucurat din plin şi de aceasta. A înţeles, într-un târziu, că mai mult decât să cânte lumii, vrea să-i cânte lui Dumnezeu. Astăzi, cu un pas mai aproape de El, părintele Gabriel mai are o singură mare dorinţă: să trezească cât mai mulţi semeni la viaţa duhovnicească.
"Scena era pentru mine o realizare, dar nu o împlinire"
- Părinte Gabriel, aţi făcut Facultatea de Teologie cu gândul preoţiei, dar după absolvire nu v-aţi hirotonit, ci aţi preferat o carieră de solist la Opera Naţională, ca până la urmă să vă preoţiţi. De ce atâtea ezitări?
- Ca fiu de preot, viaţa îmi era rânduită oarecum de mic. Era clar că eu voi fi preot. Chiar să nu fi vrut, aş fi avut greutăţi la "dosar" dacă alegeam altă facultate în regimul comunist. Aşadar, am mers la Teologie, dorind să mă dedic slujirii lui Hristos. Căci eram un om credincios, dintr-o familie credincioasă, crescusem în dragoste de Dumnezeu şi cunoşteam valoarea preoţiei. Dar pe lângă credinţă, mai primisem un dar: glasul. Cântam frumos. Chiar în anul în care am început facultatea, 1989, a avut loc revoluţia, care ne-a deschis tuturor alte perspective. Având de ales şi fiind cu adevărat liber de această dată, am dus până la capăt Teologia, dar am mers şi la Conservator, la
