Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, moda bucureşteană era un amestec heteroclit de „tradiţie” moştenită direct din Fanar şi de tendinţe spre nou, spre ceea ce însemna la acea vreme deschidere către Occident.
Şi cum vântul schimbării bătea atunci tot dinspre Vest, este de consemnat apariţia pe malurile Dâmboviţei a vestiţilor croitori nemţi, care s-au instalat în Bucureşti pe la 1850. Printre aceştia se găseau Frank Singer şi renumitul Klenk, „care lucrau pentru eleganţii timpului fracuri sau «ţvechere», «pantaloni neglije» şi «mănuşi de Jacman»”.
Aceste schimbări au atras după sine apariţia „fanţilor de Dâmboviţa” sau, aşa cum ne spune Pantazi Ghica (personaj apărut parcă din „Craii…” lui Mateiu Caragiale), a „amanţilor amorezaţi”.
Citeşte mai multe pe ringincentrulvechi.ro
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, moda bucureşteană era un amestec heteroclit de „tradiţie” moştenită direct din Fanar şi de tendinţe spre nou, spre ceea ce însemna la acea vreme deschidere către Occident.
Şi cum vântul schimbării bătea atunci tot dinspre Vest, este de consemnat apariţia pe malurile Dâmboviţei a vestiţilor croitori nemţi, care s-au instalat în Bucureşti pe la 1850. Printre aceştia se găseau Frank Singer şi renumitul Klenk, „care lucrau pentru eleganţii timpului fracuri sau «ţvechere», «pantaloni neglije» şi «mănuşi de Jacman»”.
Aceste schimbări au atras după sine apariţia „fanţilor de Dâmboviţa” sau, aşa cum ne spune Pantazi Ghica (personaj apărut parcă din „Craii…” lui Mateiu Caragiale), a „amanţilor amorezaţi”.
Citeşte mai multe pe ringincentrulvechi.ro
