Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie "Jack şi vrejul de fasole" mi-a provocat câteva dintre spaimele copilăriei. O ecranizare spectaculoasă înzestrează cu efecte speciale de ultimă oră vechea poveste în "Jack şi uriaşii".
Este adevărat că aventura începe abia după 20 de minute din film, dar regizorul reuşeşte să prezinte personajele îmbinând legendele cu umorul, iar imaginile transpuse în 3D te prind în poveste înainte să îţi dai seama. Ca orice poveste care se respectă, noua variantă a basmului este o istorie de familie cu personaje care se îndrăgostesc, dar şi o naraţiune despre putere şi capcanele ei, de câte ori cineva transformă o legendă în realitate. În plus, partea cea mai bună a abordării pe care filmul o propune ţine şi de faptul că eroul pozitiv nu este unul singur şi fiecare îşi face treaba cum poate. Iar când vorbeam despre putere, trebuie spus că filmul se joacă şi cu simbolurile puterii de orice fel ar fi ele, dar şi cu rosturile lor duse la bun sfârşit (cel puţin până azi).
Atacul uriaşilor
Nicholas Hoult, interpretul lui Jack, dezvăluia: "Ştiam povestea originală şi mi s-a părut o abordare originală. Este o poveste de familie extraordinară, iar faptul că regizorul era Bryan Singer, el având până acum multe filme bune, m-a convins să particip la proiect."
Regizorul Bryan Singer ("Suspecţi de serviciu", "X-men 2", "Operaţiunea Valkyrie") s-a arătat încântat de posibilităţile pe care tehnologia 3D le oferă pentru povestea care duce spectatorul din lumea oamenilor cu probleme obişnuite pentru un basm (băieţi săraci, prinţese şi cavaleri) pe tărâmul uriaşilor care produc tunete: "Nu am mai făcut aşa ceva până acum. Este, pentru mine, primul film care porneşte de la un basm, primul film pe care îl fac în 3D, primul în care folosesc personaje realizate în grafică animată". Alături de Hoult şi Eleanor To
