Denumirea sa de circulaţie internaţională este sindromul PTSD (post-traumatic stress disease) şi el vizează manifestările apărute în urma unei împrejurări dramatice: cata­clisme naturale, conflicte armate, bătăi, violuri, acci­dente, prezenţa unor boli grave, dispute în familie, despărţiri, decese, dar şi probleme finan­­ciare-şomaj, pensionare etc.

Cazuri unice sau repetate, con­se­cin­ţele pot să fie imediate sau să apară după un inter­val de timp, mai scurt ori mai lung. De notat că şi per­soa­nele-martor la aceste eveni­mente pot să su­fere de PTSD. Răspunsul organis­mu­lui la sta­rea de pre­siune este di­ferit, în funcţie de situaţie. În prin­cipiu, el îşi mobilizează re­sursele pentru a înfrunta peri­colul: LUPTĂ sau FUGI! Cu ce mijloace luptă orga­nismul? Respiraţii rapide, ritmul ini­mii înteţit, ridicarea ten­siu­nii arte­riale, încordarea musculară, tul­burări grave le­gate de somn. Une­le din reac­ţiile instinc­tive de apă­rare, de luptă, pot per­sista un timp şi după dis­pariţia trau­mei, dacă nu au fost luate mă­suri terapeutice co­res­pun­zătoare. Sindro­mul post-trau­matic de stres este o su­ferinţă ve­che, dar nedenumită ca entitate cli­nică decât de câte­va decenii. Ea este răspân­dită la apro­ximativ 10% din populaţia globului, mai frec­­ventă la fe­mei. Neluată în seamă şi greu de iden­tificat individual, rănile psihice adânci pe care le pro­duce se vin­decă greu, dacă nu sunt ­tra­tate.

Simptomele sindromului post-traumatic de stres

Simptomele acestei afecţiuni sunt multiple. Ele pot să fie de­clanşate la retrăirea traumei, la reîntâl­nirea cu peri­colele şi experienţele care le-au produs iniţial (de exemplu: o femeie bătută sistematic de soţ, un copil pedepsit permanent, anun­ţarea unui cata­clism natural în presă). Cei în cauză simt inima palpi­tând puternic, res­piraţiile sunt scurte, frecvente şi sim­ţite ca i