Ziua 202: sâmbăta 29 decembrie.
În Ghana ultimele două luni au fost sub semnul alegerilor și ale sărbătorilor de iarnă.
La birou colegii mei găsesc asta ca scuză permanentă: nu putem organiza conferința fiindcă e înainte de alegeri și nu vine nimeni, nu putem face vizita de studiu în Upper West fiindcă e după alegeri și înainte de sărbători și n-avem timp. Iar aici, de sărbătorile de iarnă, lumea tinde să ia două săptămâni de vacanță, nu una cum se întâmplă la noi. Perioada oarecum apatică de la serviciu a făcut însă ca un eveniment domestic să poată beneficia de atenție maximă: Isha, pisica Leelei, a născut trei pui mici cât niște șoricei, la care ne uităm în fiecare zi așteptând să vedem ce fac. Dar ei dorm, mănâncă și atât.
În cele două săptămâni de lucru care au rămas între sărbători am avut ocazia să merg la Garu, un orăşel care e la mai bine de două ore distanţă, pentru o conferinţă a stakeholder-ilor din sistemul de educaţie. Reprezentanţi de ONG-uri, delegaţi din şcoli, părinţi, vizitatori de la inspectoratele şcolare din districtele învecinate, toţi s-au adunat să audă prezentări despre starea sistemului de educaţie şi să îşi dea cu părerea despre ce trebuie făcut. Directorul inspectoratului şcolar din Garu vorbeşte, printre altele, despre profesorii care beau în timpul orelor. Unii doar ocazional, alţii sunt alcoolici. După părerea lui, oamenii ăştia trebuie ajutaţi de comunitate, de preoţi, de oricine e în apropiere, ca să scape de patima băuturii. Dar nu zice nimic depre faptul că ar trebui să ia măsuri disciplinare împotriva lor. Directorul Inspectoratului din Talensi Nabdam mă îndeamnă să vorbesc şi eu. Când îmi vine rândul să-mi dau cu părerea le spun că nu cred că e cazul să fie chiar aşa de buni la suflet cu profesorii beţivi. Da, trebuie ajutaţi, dar câtă vreme trag la măsea să nu stea pe lângă copii. În rest, aceleaşi proble