Industria existentă până în anul 1989 a fost distrusă cu program de către politicieni puşi pe îmbogăţire, în cârdăşie cu afacerişti care le-au asigurat menţinerea la putere.

Deşi este unul dintre judeţele mici ale ţării, Vrancea a fost un judeţ destul de bine industrializat până la începutul anilor ’90. Acest proces a început în anii 1960, cu implicaţii directe în procesul de creştere economică, migrarea populaţiei către mediul urban.

Atunci apar primele cartiere de blocuri de locuinţe şi tot atunci s-au construit Fabrica de Confecţii , Combinatul de Prelucrare a Lemnului , Întreprinderea de Scule şi Elemente Hidraulice, Întreprinderea de Aparataj Electric , Întreprinderi de producere, prelucrare şi valorificare a vinului, Întreprinderea de prelucrare mase plastice, Întreprinderea de vase emailate, Întreprinderea metalurgică, unităţi aparţinând industriei uşoare, precum şi întreprinderi din industria alimentară.

Apariţia acestei zone industriale avea să se reflecte în nivelul de trai al populaţiei, chiar dacă era vorba de o perioadă în care se manifesta un regim totalitar. În întreprinderile enumerate mai sus, dar şi în altele zeci de mii de oameni aveau un loc asigurat de muncă.

După anul 1990, un politician pe nume Petre Roman avea să transmită semnalul că „industria României este un morman de fiare vechi”, suficient pentru cei care au vrut să se căpătuiască să distrugă economia ţării.

Un exemplu este cel de la fosta întreprindere „Chimica” de la Mărăşeşti, care a supravieţuit bombardamentelor din cele două războaie mondiale, 1914-1919 şi 1939-1945, dar nu a mai putut fi salvată de guvernanţii care au preluat puterea după lovitura de stat din decembrie 1989.

Tranziţia, mai dură decât războaiele

„Era raiul pe Pământ aici. Nu mint cu nimic. Toată lumea muncea, se făcea producţie, oamenii câştigau bani, mergeau în concedii, fa