Poate mai puţin obişnuit, dar foarte inspirat, de 8 martie am primit un cadou deosebit de plăcut din partea unei... doamne, care a dorit să ofere publicului o oră „de bine“, de frumos şi de muzică bună, într-un „ambalaj“ gândit cu grijă şi cu o concepţie unitară, în ciuda conţinutului eclectic. Cu experienţă şi dezin­voltură, soprana Bianca Ionescu ne-a invitat să reascultăm, într-o succesiune aparent improvizată, melodii celebre din repertoriul deja clasic al muzicii uşoare, dar şi jazz sau canţonete, „legate“ prin câteva fraze asemeni unor gânduri rostite cu voce tare. Pornind de la pretextul alcătuirii unui program de recital, solista Teatrului de Operetă a susţinut cu adevărat un recital, trecând de la şa Publicitate nsonetă la cântecul spaniol, italian, american sau românesc, fiecare în limba originală, cu o pronunţie curată şi adecvată expresiv, adresându-se spectatorilor sau chitaristului Cezar Bălan (căruia i-a interpretat şi o piesă), dialogând – sau nu – cu tenorii Florin Butnaru şi Anton Zidaru, care au abordat şi momente de musical, însoţind-o deopotrivă pe Bianca Ionescu în duete romantice; iar aceste secvenţe au beneficiat şi de evoluţia graţioasă a balerinilor Diana Ferentz şi Relu Dobrin, chiar dacă partitura coregrafică a fost destul de asemănătoare şi „cuminte“. În aula Bibliotecii Naţionale, în ambianţa unui interior marcat printr-o masă cu trei scaune şi ceşti de ceai, într-o lumină ce sublinia cadrul intim şi uneori completa atmosfera cântecului, protagonista s-a mişcat cu eleganţă şi firesc, a dansat discret cu partenerii (deşi Florin Butnaru nu prea are mobilitate scenică), a găsit maniera de a prezenta fiecare melodie cu vocea bine dozată (cu lavalieră şi pe „negativ“ orchestral), fără excese, ca şi cum nu s-ar fi aflat în faţa publicului numeros, ci în propriul living, unde ne-a invitat pe toţi la un ceai, pe înserat. Pentru că