Deşi a fost unul dintre cei mai lăudaţi directori din mandatul Volosevici, Dan Ioniţă a girat, aflăm acum, câteva furăciuni serioase, care-i inspiră şi pe băieţii ăştia de la USL. Administraţia Domeniului Public, transformată în Societatea de Gospodărire Urbană, e o vacă numai bună de muls. Şi ea a fost, este şi va fi mulsă. Că de-aia se luptă pentru putere în România, nu? Să se mulgă vaci care dau bani cash!
Cazul e mărunt, veți spune. Adică, pe coloana din această pagină, ne luăm de cei de la DNA că alocă resurse importante pentru prinderea unor judecători care cer șpagă șorici şi cârnați fragezi, iar noi facem anchete care au prejudicii de nici o sută de mii de euro, din bani publici. Păi, nu e asta ipocrizie, cum bine spunea premierul Victor Ponta? Nu este ipocrizie, pentru că scopul nostru nu este recuperarea unui prejudiciu, ci demontarea unui sistem de furat, care funcționează la nivelul multor instituții și societăți comerciale la care statul e acționar majoritar sau unic.
Ideea e simplă. În atenția unor procurori se află o speță de la SGU Ploiești, unde doamna Maria Căpraru lucra și încă mai lucrează, la spații verzi. Doamna are două fete, una angajată tot la SGU, alta la o societate cu profil agricol, controlată de oameni aflați în vârful PSD Prahova. Dar mai are și un băiat, Costin Sandu, destul de descurcăreț. Și veți vedea în cele ce urmează cât de descurcăreț.
SGU Ploiești oferă în arendă, prin licitație, o suprafață de teren de circa 300 de hectare. O afacere destul de bună, dat fiind că numai subvenția cumulată (APIA plus Guvern) pentru această suprafață se ridică la aproape 50.000 de euro pe an.
Până de curând, la SGU au fost la modă familiile. Adi-că, angajații își băgau la societatea primăriei rudele. Sunt și câte patru-cinci membri ai aceleiași familii angajați la SGU. Dar nu asta e important, că sunt puțini cei care vor s
