Numeroase studii au demonstrat cu certitudine faptul că unele persoane sunt mai susceptibile decât altele. În cadrul rubriciiMedicina genomică, prof. dr. Mircea Covic trece în revistă un deceniu şi jumătate de eforturi pentru identificarea genelor de susceptibilitate la obezitate, pentru înţelegerea în profunzime a biologiei bolii.

Obezitatea este o boală metabolică, multifactorială, caracterizată prin acumularea excesivă a ţesutului adipos (peste 25% la bărbaţi şi peste 35% la femei) şi creşterea concomitentă a greutăţii corpului (indicele de masă corporală1, IMC ≥ 30 Kg/m2) – produse de o dereglare pato­logică a homeostaziei energetice: aportul energetic ali­mentar este mult mai mare decât consumul energetic (1). În mod normal, masa ţesutului adipos şi greutatea corpului se menţin într-un echilibru dinamic datorită unui sistem fiziologic complex de control, coordonat de hipotalamus; acest sistem acţio­nează (prin diferiţi mediatori neuroendocrini) asupra a trei compo­nente: • apetitul/aportul alimentar • consumul metabolic/ ener­getic (termo­geneza) • adipogeneza şi depozitarea grăsimilor. Mecanismele şi moleculele implicate în acest control sunt influenţate, firesc, de structura genetică a organismului. Dereglarea echilibrului energetic poate fi produsă de: obiceiuri alimentare (aport caloric excesiv), stil de viaţă sedentar, anumite disfuncţii neuroendocrine sau metabolice, factori psihologici şi socioeconomici, precum şi de intervenţia unor factori genetici individuali (2). Numeroase studii – populaţionale şi familiale, genetice şi moleculare – au demonstrat fără echivoc faptul că unele persoane sunt mai susceptibile decât altele în a deveni supraponderale sau obeze. Existenţa unor gene care predispun la obezitate a fost sugerată de Neel (1962), care a formulat ipoteza „genotipului econom“ („thrifty genotype“), potrivit căreia genele „econom