Ieri a fost o seară agitată. Vizita lui Hollande în Salonul de carte agita pavilion după pavilion, oamenii parcă îl aşteptau pe Moş Crăciun.
„Uite-l, l-am văzut acolo, vine peste 5 minute”...
Se ghidau după pădurea de microfoane cocoţate pe umerii reporterilor care îl inconjurau pe preşedintele francez. Cele cinci minute se transformau în zece, apoi în 40. A fost apoi incidentul de la standul românesc, despre care am scris pe pagina de Facebook, nu mai revin. Spiritele par calme în această dimineaţă, sunt câteva dezbateri prevăzute la pavilionul României, vom vedea ce se va întampla pe parcursul zilei.
Dimineaţă am participat la o discutie la RFI alaturi de Vincent Montagne, preşedintele sindicatului national al editurilor, care spunea cât de bine îi pare că România e invitată de onoare. „E normal pentru o ţară atât de francofonă şi francofilă, de doi ani lucrăm la prezenţa României aici”, a spus el. Incă o data, oficialii francezi spun apoi in off cât de deranjaţi au fost de absenţele unor scriitori români de la Salon, deşi fuseseră invitaţi de multă vreme. „Din cauza absenţilor, riscăm să nu vorbim despre cei prezenţi”, se teme unul dintre ei.
Nu cred că e cazul: presa franceză a fost plină zilele acestea cu articole despre scriitorii români, în special Norman Manea, Gabriela Adameşteanu, Marius Daniel Popescu şi... Răzvan Rădulescu, cunoscutul scenarist şi mai puţin cunoscutul romancier ( mai puţin cunoscut ca romancier în România). Marius Daniel Popescu a fost şi el in emisiunea lui Jean Francois Cadet, de la RFI. A spus cuvinte frumoase despre literatură : „Pentru mine nu există diferenţe între poezie şi proză, fiecare cuvânt e în egală masură poetic şi prozaic”.
La ora la care scriu, salonul a inceput să se umple: rânduri rânduri de oameni ( foarte mulţi tineri ) vin pe culoarele largi. Salonul e de vreo 4 - 5 ori mai mare
