Când afli că vei putea vedea, „pe viu”, expoziţia „The Human Body”, despre care s-au scris şi povestit atâtea lucruri „cutremurătoare” şi „îngrozitoare”, simţi un fior pe şira spinării.

Ne vorbeşte Radu Tudor Grădinaru, docent al expoziţiei, despre “procesul de plastinaţie” a exponatelor: "Trupul disecat este scufundat în acetonă, care intră în tot organismul. Apoi este scufundat în altă baie de polimer siliconic, aceasta făcând o reacţie cu acetona pe care o înlocuieşte şi intră în toate celulele corpului. Spre deosebire de formol, polimerul siliconic rămâne în organism ca şi cum corpul ar avea silicon în loc de sânge. De aici şi aspectul cerat al exponatelor. Apoi, după ce corpul este scufundat în baia de silicon, este introdus într-o cameră cu vid pentru a păstra siliconul şi a conserva total organismul".

Mediafax Foto//Stefan Sandu

Curiozitate vs morală

Dar dincolo de tehnica plastinaţiei, rămâne curiozitatea, lupta cu tine, provocarea. Ai sau n-ai stomac.

Ca să stai „face to face” cu un cadavru de chinez, scufundat în acetonă, îmbăiat în polimer siliconic şi feliat insistent, nu pare să-ţi vină la-ndemână, chiar de la început, oricât ai fi de curios şi stăpân pe tine. Mai mult, apare undeva, în semiobscuritatea conştiinţei aproape adormite, mustrarea, revolta morală. „E bine să faci aşa ceva?! Să expui cadavre. Iar tu, semenul lor, să-i scotoceşti cu privirea în trup; în viscere, în creieri? Să te holbezi la zecile de borcane în care vezi fătul crescând de la săptămână la săptămână, de la o lună la alta, până la naştere, în doar câteva minute?”

Unii nu sunt de acord. De exemplu, Asociaţia Provita Media i-a adresat academicianului Dumitru Murariu, directorul Muzeului Antipa, o scrisoare în care îi vorbeşte despre lipsa de etică a organizatorilor acestei expoziţii şi îi cere, în consecinţă, să blocheze un astfel de „