Eliberarea lui Adrian Năstase a scos la iveală imaginea grotească a reinstaurării solidarităţii feseniste de clan politic şi economic. Ne-a readus pentru câteva zile în atmosfera feudalo-fesenisto-pedeseristă a anilor de măreţie ai fostului premier. E adevărat, o imagine îmbătrânită, dar nu pentru că ar fi venit de la lada de gunoi a istoriei, ci pentru că vieţuitoarele care făceau sluj în jurul premierului de altădată au mai îmbătrânt şi ele.

Dar nu posibila reamorsare a clicii feseniste ne-a dat fiori… Ci planurile de împărţire a dreptăţii, distinct pentru cele două categorii de cetăţeni pe care i-a creat Justiţia lui Năstase. Şi am avut, prin ieşirele la rampă a vechilor lingăi dar şi a „recruţilor” de factură mai recentă, rostul pretenţiilor „electorale” pe care le rostea mai ieri, ca un activist mânios, alfatoxina politicii româneşti, Dan Voiculescu. Atunci, varanul urla pentru un controlul total al Justiţiei de către USL. Astăzi, rostul acelor zbateri, care ne-au costat imaginea ţării şi o nouă întârziere în parcursul european (printr-o adevărată mineriadă politică și media a usliştilor care, fără bâte şi hârleţe, au reuşit să ne dezrădăcineze din Europa), prinde contur în grotescul tentativelor de repoziționare a sistemului nostru economic şi social. Dacă nu de-a dreptul cu faţa spre „răsărit”, măcar cu spatele (deh’, partid de factură sodomică) spre Europa…

Dovadă faptul că, deși nici nu au apucat a se descâlci bine vieţuitoarele umorii cu apucături despotice din mâzga întinsă de pecinginea portocalie, care măcar a avut meritul de a fi ţinut toate acele arătări politice într-un insectar departe de influenţele şi presiunile pe care erau obişnuiţi a le produce, chiar dacă abia au început sechelele octogenare a-şi întinde mandibulele anchilozate de anii de relativă tăcere, asistăm deja la un violent discurs venit dinspr