O picătură mare de maioneză cade din hamburger exact pe stetoscopul medicului în halat alb care-mi zâmbeşte dintr-o fotografie de pe tavă. Sunt în localul unuia dintre cele mai mari lanţuri de fast-food din Bucureşti şi, în timp ce mă îndop cu cartofi prăjiţi, citesc în colţul foii publicitare: „Încearcă să faci 3-4 ore de exerciţii fizice în fiecare săptămână“. Mai înmoi un cartof în maioneză şi mai citesc un îndemn sănătos până ce literele sunt acoperite de ketchupul pe care l-am cumpărat la insistenţele casierului. Tot el m-a convins să-mi măresc porţia de suc şi cartofi pentru câţiva lei în plus. Tactica e extrem de eficientă: citesc îndemnuri sănătoase ca să uit cât de nesănătos mănânc. Astfel de acţiuni întreprinse de corporaţii în afara propriei arii de expertiză se numără, potrivit unui studiu* recent publicat în Lancet, printre metodele cu care „industria“ subminează politicile şi programele de sănătate publică.

Tacticile industriei alimentare

Bolile cronice netransmisibile precum cele cardio­vasculare, cancerul, afecţiunile respiratorii cronice şi diabetul sunt responsabile pentru 63% din decesele la nivel mondial (date OMS). Toate aceste afecţiuni pot fi prevenite prin intervenţii decise asupra factorilor comuni de risc: fumatul, dieta nesănătoasă, sedentarismul şi consumul de alcool. Organizaţiile de sănătate internaţionale dar şi cele din ţările dezvoltate au început să se întrebe în ultimii ani ce rol ar trebui să joace industria alimentară în prevenirea şi controlul acestor boli. Răspunsul este complicat în cazul alimentelor ultraprocesate şi al băuturilor, pentru că „toţi trebuie să mâncăm şi să bem“. În discuţie sunt de fapt produsele de tipul hamburgerilor, articolelor congelate de tip pizza, pasta şi nuggets-uri, cipsuri, snackuri, băuturi carbogazoase dulci, cu mare densitate energetică, conţinut ridicat de grăsimi