- Cultural - nr. 57 / 22 Martie, 2013 Dictionare (I) Dictionar, dictionare, s.n. Opera lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate intr-o anumita ordine (de obicei alfabetica) si explicate in aceeasi limba sau traduse intr-o limba straina. Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium. Astfel de opere lexicografie sunt: Dictionarul Limbii Romane (DA), Academia Romana, Bucuresti, 19131948; Dictionarul Limbii Romane (DLR), seria noua, Bucuresti, Editura Academiei, 1965-1984; Dictionarul Limbii Romane Moderne (DLRM), Bucuresti, Editura Academiei, 1958, Dictionar enciclopedic roman (DER), vol. I-IV, Bucuresti, Editura Politica, 1962-1966; Dictionarul Limbii Romane literare contemporane (DLRLC), vol. I-IV, Bucuresti, Editura Academiei, 19551957, Dictionarul explicativ al Limbii Romane (DEX), Bucuresti, Editura Academiei, 1975; Dictionar de neologisme (DN3) Florin Marcu si Constant Maneca, Editia a III-a, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1978. Am enumerat doar cateva dintre lucrarile lexicografice, indispensabile, instrumente in varii domenii de cercetare. La acestea se adauga, desigur, dictionarele bilingve, dictionarele cuprinzand terminologia stiintifica (un rol important avand cele medicale), Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic (DOOM), Dictionarul de expresii si locutiuni romanesti (coordonator Vasile Breban), Dictionarul de sinonime (Luiza Seche si Mircea Seche) etc. Cele mai multe dintre lucrarile citate sunt rezultatul unei munci colective pe durata a trei-patru decenii. Ceea ce mi se pare deosebit de util este faptul ca manualele scolare (sursa cea mai la indemana in studiul elevilor) contin extrase din dictionare. In manualul de Cultura civica (clasa a VII-a), Editura All, autoare Elena Nedelcu si Ecaterina Morar, in tratarea temei Statele moderne si constitutionalismul