Până ieri, România câştigase ultimele trei meciuri oficiale cu Ungaria, nu mai primise gol de la maghiari din 1998 şi nu mai fusese învinsă de marea rivală din 1981. A fost cât pe ce ca această serie favorabilă să se termine aseară, din cauza prestaţiei slabe a tricolorilor pe stadionul Ferenc Puskas din Budapesta. Până ieri, România câştigase ultimele trei meciuri oficiale cu Ungaria, nu mai primise gol de la maghiari din 1998 şi nu mai fusese învinsă de marea rivală din 1981. A fost cât pe ce ca această serie favorabilă să se termine aseară, din cauza prestaţiei slabe a tricolorilor pe stadionul Ferenc Puskas din Budapesta.
Mai nimic nu ne-a ieşit aseară. Ungariei, în schimb, i-a ieşit aproape totul, dar asta are o explicaţie. Antrenorul lor a câştigat duelul tactic cu Victor Piţurcă şi a fost infinit mai inspirat în alegerea titularilor. Maghiarii au profitat de punctul nostru slab, fazele fixe, şi au deschis scorul prin lovitura de cap a fundaşului Vanczák, scăpat din marcaj nepermis de Goian (16). Două minute mai târziu, Mutu i-a furat mingea portarului, dar a fost blocat în ultima clipă de Mészáros. Culmea penibilului a fost atinsă însă de Bogdan Stancu, care a ratat două ocazii monumentale. Mai ales cea din minutul 43 îl va şi ne va bântui multă vreme: din colţul careului mic, cu poarta goală în faţă, a trimis paralel cu aceasta!
După pauză tot gazdele au fost mai bune, prima noastră fază periculoasă fiind penalty-ul scos de Mutu în minutul 67. Tot “Briliantul” l-a transformat, bifând golul cu numărul 35 sub tricolor şi egalându-l pe Hagi în fruntea ierarhiei celor mai buni marcatori ai naţionalei. Puţin mai târziu, dezastru! Goian intervine neglijent în careu asupra lui Korcsmár şi e lovitură de pedeapsă pentru ei. Înscrie Dzsudzsák şi Mondialul pare departe, departe rău. Dar vine al doilea minut al prelungirilor şi ne revine şi nouă sângele în obra
