Corneliu Turianu, unul dintre cei mai onorabili magistraţi români în viaţă, mi-a povestit că tatăl său, Ilie Turianu, ca judecător în perioada interbelică purta robă cu guler din blană de hermină.
El şi alţi colegi ai lui, din perioada cea mai glorioasă a României, se mândreau cu acest accesoriu vestimentar.
VEZI AICI CUM ARĂTA ROBA DE JUDECĂTOR ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
Ştiau că hermina, un mamifer carnivor de talie mică, măcelărit şi ignorat de oameni cu excepţia lui Leonardo Da Vinci care a imortalizat-o într-un portret (realizat la sfârşitul secolului al XV-lea) al Ceciliei Gallerani, iubita lui Lodovico Sforza, duce de Milano, are un obicei. Dacă blana ei se murdăreşte hermina face tot ce poate ea pentru a se curăţa. Dacă nu reuşeşte, îşi bagă gheruţele în gât şi se omoară. Desuetă şi anacronică, această mică amintire, legată de simbolul blănii de hermină poate să spulbere speranţa că Justiţia din România ar mai avea resurse să o ia pe drumul cel bun. SUMARUL ARTICOLULUI EDITORIALUL EVZ. Legătura dintre hermină şi emigrareIlie Turianu a fost judecător timp de 48
Acest moment, legat de cele două judecătoare arestate, care echivalează cu atentatele din Statele Unite din ziua de 11 septembrie 2001, este doar începutul unui lung şir de dezvăluiri. Fără să vrem, ştim cu toţii că şpaga se regăseşte în multe compartimente ale justiţiei şi la mulţi dintre cei care participă la acest proces esenţial pentru orice societate, dar vital pentru învălmăşeala care domină România. Cu siguranţă în perioada următoare cei anchetaţi îi vor trage la sediul DNA, sau direct în boxele acuzării şi în arest, pe mulţi colegi ai lor. O lectură fie şi superficială a stenogramelor, aşa trunchiate cum au fost ele publicate în presă, dă imaginea unei reţele, unui mod de viaţă în instanţă şi în jurul ei, bazat pe pile, şpăgi şi aranjamente.
Mai grav este că CSM-ul, orga
