Aseară Traian Băsescu ba nu-şi găsea foile, ba nu-şi dibuia cuvintele. Şi cum Elena Udrea era în direct la o televiziune, a aşteptat-o să termine înainte de a-şi ţine şi el discursul improvizat, pe care-l anunţase la 6,30 p.m.

Cui s-a adresat Băsescu? În nici un caz Parlamentului, căruia i-a trimis oricum înapoi legea cu pensionarea generalilor. Şi nici Comisiei pentru mitocosirea Constituţiei, ci pedeliştilor care au alegeri pentru şefia partidului. Lor a vrut Băsescu să le demonstreze că mai are putere. O încercare asemănătoare aceleia dinainte de alegerile parlamentare cînd şi-a tot căutat motiv de vorbă în ultimele zile şi a încercat să-i convingă pe alegători că votează de pomană USL, fiindcă el n-are de gînd să înghită porcul numirii lui Ponta premier.

De teamă că nu-l va lua nimeni în serios cu modificarea Constituţiei, care, s-a pronunţat el, nu poate începe decît de la referendumul din 2009 şi de la propunerile lui, că altfel asta înseamnă să se joace Comisia de-a modificarea, Băsescu a scos în faţă şi una tare. Că el a scăpat ţara de o trădare – sau de o prostie – pe care a votat-o Senatul. În ce ar consta trădarea? Că în loc să le semneze Băsescu generalilor prelungirea duratei serviciului activ, după ce ajung la vîrsta pensionării, semnătura asta ar putea fi pusă de ministrul Apărării. Or o asemenea răspundere nu poate fi lăsată pe mîna „politicienilor”, s-a pronunţat Băsescu, asta de parcă el ar fi altceva. Şi a mai zis el: armata nu poate fi subordonată politicului. E drept că atunci cînd România a intrat în NATO Băsescu ducea lupte cu buticarii şi cu cîinii vagabonzi din rolul de comandant suprem al Primăriei Capitalei, dar de atunci ar fi avut timp să afle că NATO cerea României ca armata să treacă sub control civil.

Dacă n-ar fi trimis el legea asta înapoi în Parlament, s-a lăudat Băsescu, 41 de generali ar fi putut fi scoşi la pe