În absenţa terapiei substitutive cu factori de coagulare, consecinţele clinico-funcţionale ale hemofiliei pot fi extrem de grave. În ce constă tratamentul de recuperare la pacienţii cu artropatie hemofilică, aflăm din articolul semnat de dr. Alina Totorean şi prof. dr. Dan Poenaru.

Hemofilia este o boală cronică ereditară transmisă X-linkat, ale cărei consecinţe clinico­func­ţionale, în absenţa terapiei substitu­tive cu factori de coagulare, pot fi extrem de grave. Sângerările repetate în articulaţii şi muşchi duc la deficienţe funcţionale majore, cu impact asupra efectuării activităţilor zilnice, precum şi asupra calităţii vieţii. Cele mai frecvente sângerări articulare se produc la nivelul genunchilor, coatelor, gleznei şi mai rar în articulaţia şoldului, umărului sau pumnului. (fig. 1–3) Sângerările musculare se întâlnesc mai ales la nivelul muşchilor iliopsoas, gastrocnemian sau flexori ai antebraţului (10–30% din totalul sângerărilor). (1–3) Instalarea artropatiei hemofilice se desfăşoară în trei stadii: (1) hemartroză acută; (2) sinovită cronică; (3) artrită degenerativă. Fizioterapia şi kinetoterapia, încadrate într-un program de recuperare individualizat şi adaptat, ocupă un loc important şi bine stabilit în managementul şi tratamentul pacientului cu hemofilie. Rolul medicinii de recuperare este de a diagnostica, evalua şi trata dizabilităţile funcţionale. Totodată, tratamentul de recuperare are rolul de a menţine cel mai mare grad de capacitate funcţională şi independenţă ale pacienţilor cu hemofilie. Fiziokinetoterapia împreună cu terapia de substituţie au revoluţionat managementul acestor pacienţi, reducând astfel ratele de morbiditate şi mortalitate. Patogeneza artropatiei hemofilice este multifactorială, incluzând modificări ale sino­vialei, osului, cartilajului şi vaselor de sânge. Sângerările recurente conduc la stadiul