Cel mai valoros dansator şi coregraf român al ultimelor decenii povesteşte că, în copilărie, era „bisericos“. Seara, făcea „turul bisericilor din cartier“, atras de spectacolul slujbelor religioase.

Vorbeşte mai multe limbi decât unii diplomaţi şi îşi trăieşte viaţa ca un veritabil globetrotter. Provenit dintr-o familie de refugiaţi basarabeni, a învăţat să citească ruseşte, înainte de a o face în limba română. Ca elev, a refuzat să chiulească, pentru că doar aşa putea să treacă de examene. Dansează de la 4 ani şi a dat sau a creat spectacole, de-a lungul carierei, pentru cei mai importanţi balerini la nivel mondial: Maia Pliseţkaia, Pina Bausch, Svetlana Beriozova, Jean-Christophe Paré, Jean Guizerix sau Wilfride Piollet. Influenţa cea mai puternică, maestrul absolut, rămâne, însă, pentru el, propriul profesor: Miriam Răducanu.

„Weekend Adevărul“: Sunteţi în 1947, în zona Icoanei, din Capitală, în „buricul târgului“ cum s-ar zice, într-o familie de intelectuali. Cum a fost copilăria?

Gigi Căciuleanu: M-am născut într-o familie de refugiaţi basarabeni. Când eşti refugiat, faptul de a fi sau nu fi intelectual nu mai contează. Ceea ce contează este supravieţuirea. Cunoscând mai mult de o limbă, toţi «ai mei» au supravieţuit datorită acestora. Din traduceri. Care literatură, care traduceri tehnice. Tata era avocat, cu studii şi diplomă de inginerie de la Dresda. Dar de lucru găsise, când eram copil, la Direcţia Difuzării Filmelor, traducând filmele importate. Apoi la Documentare, la Institutul de Arhitectură. Mama era inginer agronom, dar pe lângă traduceri de specialitate, pe care le făcea noaptea (cu ajutorul a patru pachete de ţigări Mărăşeşti), avea pe cap, cât e ziua de lungă, întreaga familie: care de crescut, care de îngrijit... Mama a fost o sfântă şi o minunată!

Ce jocuri vă mai amintiţi ?

Ne jucam în tot felul, pe st