de Dragoş BAKO

dragosbako@tribuna.ro

22 martie 2013 22:28

0 vizualizari

A-A+ Nu mă dau în vânt după spectacolele gratuite susţinute în pieţe, pe scene amplasate la periferie, manifestări la care vine cine vrea, cine n-are altceva de făcut acasă, cine şi-a pierdut cheia şi trebuie să aştepte până vine careva de-al casei să-i deschidă uşa sau cine are chef de înghesuială şi-un pic de scandal. Mi-aduc aminte de vremurile în care mergeam la concertele cu Iris, Timpuri noi, Cargo şi alte trupe rock, spectacole organizate în aer liber, la care veneau şi indivizi pentru care Minune sau Guţă reprezentau absolutul muzical. Sincer să fiu, niciunul dintre cei care veniseră pentru Iris, Timpuri noi sau Cargo nu era din cale afară de încântat de prezenţa magraonilor cu manifestări tribale. A, că există convin­gerea potrivit căreia accesul liber la un act artistic aduce toate păturile sociale mai aproape de fenomenul cultural ofe­rind posibilitatea modelării unor gusturi, e adevărat. Rămân totuşi la părerea că cine vrea să meargă să-l vadă pe Goran Bregovic e bine să meargă la un spectacol plătit, nu la momentul oferit cu prilejul vreunui festival al berii, ţuicii sau casta­nelor, pentru că la spectacolul plătit vor veni oameni care cunosc şi vor să asculte muzica sârbului, nu toţi gură - cască. Şi, pentru că vorbeam despre plată, să ne oprim în dreptul subiectului pe care ne-am propus să îl abordăm azi. În ultima vreme, mai multe spectacole care urmau să se joace la Sibiu şi în care evoluau artişti celebri au fost suspendate pentru că nu s-au vândut destule bilete, astfel încât să fie întrunit numărul minim de spectatori. Cele mai proaspete astfel de situaţii sunt spectacolul "O scrisoare pierdută", în care jucau, printre alţii, Marcel Iureş şi Dorina Chiriac şi cel pe care Dan Puric ar fi trebuit să-l susţină marţi, 26 martie. Unii s-ar întreba cum e posibil