Mă gândisem ca acest articol să fie ultimul din serialul dedicat Dicţionarului lui Ioan Matei. Cartea m-a incitat, iar cititorii, câţi au fost, au observat că a generat multe incursiuni în lumea magică a cuvintelor. Dar am citit Dicţionarul în întregime şi mi-am petrecut cu plăcere o mare parte din timp încercând să conturez o clasificare (categorisire) a diferitelor cuvinte şi expresii argotice. Cea mai interesantă, prin utilitatea sa, cuprinde cuvintele şi expresiile argotice utilizate de francezi – unele cu o frecvenţă incomensurabilă – în limbajul cotidian. Multe, o simplă enumerare a acestora nu cred că este de mare folos, ci mai curând aprofundarea celor mai frecvente, utilizând în primul rând Dicţionarul şi mai rar alte surse, inclusiv confruntările mele cu înşelătorul dar subtilul argou franţuzesc, din vremea tinereţii trăite îndeosebi la Paris şi Lyon. Să încep cu Ça, atât de prezent, încât – pentru că nu mai rezistam în faţa avalanşei de semnificaţii – într-o zi l-am rugat pe binefăcătorul meu parizian, Bernard Doroy (acum trecut în eternitate; evocat de mine într-un Lexis, mai demult) să-mi scrie o listă orientativă, care s-a dovedit atât de stufoasă încât a rămas neisprăvită. Acum încerc o inventariere (un fel de trecere în revistă) a semnificaţiilor lui ça. Rezistenţa la lectură e mare, poate pun la încercare răbdarea celor interesaţi de rubrică. Poate mă îndrept în articolul următor. Să încep cu ça (asta, ăsta) mai întâi ca pron. demonstr. În numeroase expresii: 1) Ça abuse!, Ça baigne!, Ça biche!, Ça botte!, Ça boulotte!, Ça boume!, Ça carbure!, Ça cartonne!, Ça décoiffe!, Ça gaze!, Ça joue!, Ça mousse!, Ça roufle!, Ça roule!. Aceste expresii (şi nu le-am enumerat pe toate!) înseamnă: treaba merge strună, brici, cum nu se poate mai bine! E totul în regulă! 2) Ça cloche/foire! Treaba scârţâie/şchioapătă! Nu prea merge! E ceva putred! în n