Una dintre cele mai dureroase răni din economia judeţului Buzău, apărută după Revoluţie, este resimţită şi acum de locuitorii municipiului Râmnicu Sărat. Aproape 2000 de angajaţi ai fabricii Confecţia Râmnicu Sărat, majoritatea femei, au rămas fără locuri de muncă după anii ‘90, iar la scurt timp după preluarea de către omul de afaceri vrâncean Sorina Plăcintă, societatea a fost rasă complet de pe faţa pământului.

Societatea de confecţii din Râmnicu Sărat avea în 1989 un număr de 2.300 de angajaţi, care lucrau neîncetat pentru onorarea valurilor de comenzi. Se lucra mai ales pentru Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, dar şi pentru export.

După 1990, au urmat ani dificili, în care fabrica râmniceană a fost nevoită să răzbată pe piaţa concurenţială, dominată din ce în ce mai mult de societăţi private. S-a apelat chiar la o strategie, aceea de a include fabrica într-un “Grup Industrial al Armatei”, până într-o zi când angajaţii au organizat un protest spontan, în anul 1995, împotriva conducerii societăţii de la acea dată.

Sindicalişitii nu l-au mai primit pe directorul general în unitate iar, ca răspuns, conducerea grupului industrial al armatei a decis să lase fabrica pe dinafară, fiind nevoită să-şi ia destinul în propriile mâini.

După două încercări de privatizare nereuşite, în anul 2004, Sorste S.A. Focşani a reuşit contra sumei de 1,9 milioane de Euro să cumpere fabrica de la AVAS. Patron peste Confecţia Râmnicu Sărat a devenit astfel afaceristul vrâncean Sorina Plăcintă, nume de care avea să se lege ulterior dispariţia fizică a celei mai mari fabrici de confecţii din judeţul Buzău.

A urmat o perioadă tulbure pentru angajaţii societăţii, presărată cu restructurari de posturi, desfiinţări de servicii şi reduceri de personal. Patroana a decis spre finele anilor 2