Am ajuns să cred că cineva acolo sus crede că România este un fel de rai pe pământ, unde nu se întâmplă nimic rău niciodată şi de aceea trimite tot felul de scandaluri şi probleme, ca nu cumva să ne plictisim. Sau poate dezorganizarea şi mizeria din celelalte domenii, precum sistemul de învăţământ sau cel sanitar, sunt contagioase şi s-au transmis cumva şi la industria alimentară. Altă explicaţie nu am reuşit să găsesc pentru toată nebunia din ultimul timp. Este subiectul despre care vorbeşte toată lumea, de vreo lună încoace. Mai întâi vita, care, de fapt, era cal, după care nu ştiu ce ardei cu pesticide, peşte cu paraziţi, lapte cu o toxină cu nume sofisticat şi curcani care au luat antibiotice. S-a creat o adevărată paranoia şi parcă nici pâinea nu mai e inofensivă. Cu toate astea, nici nu ştiu câte dintre problemele astea reprezintă o ameninţare reală, mai ales că, acum câteva zile, un nene deştept zicea că, pentru ca laptele acela să aibă un efect negativ asupra organismului, ar trebui să bem 25 de litri şi chiar şi atunci nu ne-ar face la fel de mult rău ca fumul de ţigară. Dar nu contează, că oricum e nevoie doar de o scânteie, ca să aprinzi un scandal atât de mare.

Ce mă enervează e că toată această agitaţie s-a transmis cumva şi în şcoli şi, de aceea, una dintre activităţile propuse pentru săptămâna minunată în care ne prefacem că şcoala e altfel, este să ascultăm pentru două ore un medic nutriţionist, care să ne spună cât de nesănătoase sunt chipsurile, batoanele de ciocolată şi, eventual, laptele. Noi vom da ascultători din cap, după care vom merge la magazinul şcolii, să ne mai cumpărăm o doză de suc şi un pachet de biscuiţi plini de E-uri, pentru că nu numai că sunt mai buni decât pacheţelul de la mama cu vreun mezel la fel de toxic, dar nici nu prea avem alternative. Nu există fructe sau sucuri naturale la chioşcul din liceu, probabil pentru c